Topeşte-te în lacrimi de ură,
Demon de flăcări reci aprins!
Ia şi ultimul pic de viaţă din mine
Doar dispari, să nu te mai văd.
Pleacă de aici cu iubirea ta de lemn,
Căci cenuşă e acum după ce-am atins-o.
Opreşte-te din a mai spune cu glas de înger
Poveşti suflate cu aur, dar scrise cu sânge.
Masca-ţi se crapă, moartea te aşteaptă!
Ascunde-te în vulcani, sau te lasă înghiţit
De peşteri întunecate. Umblă orb prin ţinuturi frumoase,
Pierde-ţi veşmintele când iarna vine.
Lasă spinii să te înţepe, să simţi umanitatea pierdută,
Căci şi ea a fost cândva parte din tine.
Dar acum, după secole blestemate de timp,
Ai ajuns rege al lumii de sub lume.
