După două săptămâni...
Sunetul enervant al alarmei telefonului îl făcu pe Christopher să se ridice pe coate mormăind o înjurătură înceată. Se lăsa înapoi pe perna lui moale și primitoare oftând și trecându-și mâinile prin păr.
Nu înțeleg ce se întâmplă cu tata! De ce a schimbat regulile angajaților și ne pune pe toți, inclusiv eu, să lucrăm peste program?
Un braț subțire i se încolăcit pe abdomenul gol și descoperit. Buzele dulci și moi i se lipira de pielea gâtului făcându-l să toarcă ca o pisică. Rânji și se întoarse pe partea stângă sprijinindu-se pe un cot.
-Neața doamnă Maddox! spuse și o sărută apăsat pe Hope.
Femeia strâmbă din nas și își afundă fața în pieptul lui. Chris o trase mai aproape urcând-o pe el.
-Mh... cât mai trebuie să te trezești așa de devreme? întrebă ea somnoroasa.
-Nu știu, dar nu-mi place deloc, abia dacă vă mai văd pe tine și Adam! se planse Chris și îi sărută părul apoi cu mâna începu să facă cerculețe pe spatele ei gol. Își aminti de seara trecută când ei doi avuseseră parte de câteva clipe de intimitate.
După ce mai lenevira putin în pat, Chris se ridică și merse la baie. Făcu un duș rapid apoi se spălă pe dinți și își aranja părul. Intră înapoi în dormitor și deschise dulapul, care acum era ocupat și dw hainele lui Hope. Se mutase cu el încă de săptămâna în care se căsătorisera, mai exact după noaptea de miere. Caută ceva să se schimbe când o auzi pe Hope strigând :
-Christopher David Maddox!
Oh, nu! Ce am făcut acum? Mă strigă așa doar când am dat de belea.
-Ce s-a întâmplat? întrebă el intrând în baie unde Hope era doar în lenjerie intimă și se privea ciudat în oglindă.
-Crezi că m-am îngrășat?
Bărbatul începu să râdă amuzat. Se apropie și o sărută rapid.
-Mie mi se pare că arăți bine! spuse apoi ieși și își îmbrăcă costumul de culoarea cărbunelui. Merse apoi în camera lui Adam care încă dormea. Se apropie de patul în formă de vapor și îi sărută fruntea cu grijă, fără să-l trezească.
Era mândru de ce reușise să facă cu camera aceasta. Își pusese toată pasiunea lui pentru bărci și vapoare în ea. Pereții erau pictați in nuanțe de albastru exprimând valurile mării, de tavan erau atârnate mai multe machete ale unor iahturi și bărcuțe. Veioza era și ea in formă de barcă, iar pe jos erau covorașe pufoase albastre și albe. În plus de asta, camera era plină de jucării și animale de pluș, plus câteva piese de mobilier.
Ieși din cameră fără să facă zgomot și coborî la parterul vilei unde Victoria și doamna Juliette luau micul de jun în bucătărie. Chris le sărută pe amândouă și se așează la masă. În scurt timp apăru și Hope cu fața palidă. Christopher aproape că se îneca când o văzu.
-Iubito, ești bine? o întrebă ajutând-o să se așeze pe in scaun.
Femeia dezaprobă din cap.
-Ce s-a întâmplat scumpo? o întrebă Victoria.
-Mi-a fost puțin rău, cred că am mâncat ceva stricat sau...
Nu mai continuă caci începu să bea din paharul cu apă ce il dăduse soțul ei. Victoria si doamna Juliette se privira sugestiv una pe alta si apoi incepura sa chicoteasca pe infundate.
Oh, cat de naivi sunt copii astia! sunt destul de convinsa de faptul ca nora mea nu are nicio problema de sanatate, ceea ce are ea e un motiv clar de bucurie, dar nu pot fi sigura pana nu am si dovezi! gandi Victoria privindu-si fiul cum se fataia de colo colo incercand sa-i ofere sotiei lui tot ce avea nevoie pentru micul de jun.
Chris pleca la birou si in drumul sau o duse si pe Hope la orfelinat. Nici nu apoca sa se aseze bine pe scaunul lui caci Fred navali in camera trantind usa si spumegand mai rau ca un animal. Tinea in mana doua dosare negre pe care i le tranti fiului sau pe birou. Christopher pufni dandu-si ochii peste cap.
-Mai usor cu trantitul batrane! il avertiza in gluma pe barbatul in varsta,dar acesta nu musca gluma.
-Esti un pierde-vara! Contractele cu Italia si Norvegia trebuiau terminate acum patru zile! Imi explici si mie de ce ambele dosare sunt trecute la " Refuzate" ?
Chris mormai o injuratura si isi trecu mana prin par.
-De ce? Poate pentru ca ceri dreptul la un profit de 80% si nimanui nu-i convine sa incheie o asa afacere!
De data aceasta incepuse si el sa se rasteasca. Fred injura si isi tranti palmele pe suprafata plata a biroului.
-Uite care-i treaba obraznicule, daca nu rezolvi amaratele astea de contracte si nu esti in stare sa faci ceva folositor pentru firma asta poti sa dispari din casa si familia mea! Oricum ma dezamagesti pe zi ce trece!
Acestea fiind spus Fred pleca asa cum venise, lasandu-l pe Chris sa reproduca la nesfarsit cuvintele acelea, care desi le auzise tare si clar nu putea sa creada ca insusi tatal sau i le spusese. Se astepta la multe din partea lui, dar nu si la asta. Fara sa se gandeasca si a doua oara, iesi din biroul sau si ii spuse asistentei doar cateva cuvinte pe cel mai furios si serios, in acelasi timp, ton posibil:
-Strange-mi toate lucrurile personale din biroul si bagale intr-o cutie!
Se urca la bordul BMW-ului sau si porni catre casa lui intre timp sunandu-l pe Gerard.
-Chris? Amice unde esti si de ce iti strange asistenta lucrurile din birou?
-Iti explic mai tarziu frate, acum am nevoie sa-mi gasesti un apartament, sa fie destul de spatios!
-Bine, dar...
-Iti explic mai tarziu! spune Chris si inchide telefonul.
Bine tata. Daca asa vrei asa va fi! Oricum nu ai fost niciodata multumit de mine. Ai incercat mereu sa-mi impui tot felul de lucruri, reusisei pana ce am plecat la facultate, dar ai continuat sa incerci cand m-am intors in UK. Singurul lucru pe care nu regret ca mi l-ai impus e casatoria cu Hope.
Ajuns acasa, Chris intra in casa si ii gaseste pe mama sa si pe Adam in sufragerie uitandu-se impreuna la desene. Baietelul sorbea zgomotos dintr-o cutie de suc.
-Dragule, ai uitat ceva? intreba Victoria observandu-l pe fiul ei cum expira zgomotos.
-Nu mama, am venit sa-mi fac bagajele! raspunse barbatul si in acelasi timp Hope intra in casa auzit cele spuse.
-Ce? intrebara cele doua femei la unison.
Chris se intoarse catre Hope, iar ea observa amalgamul de emotii ce-i cuprinsesera fata. Intelese ca ceva nu e in regula si actiona. Il lua de mana si il trase spre canapeaua unde erau Victoria si Adam. Baietelul sari bucuros in bratele barbatului si se gemui la pieptul sau. Chris il stranse in brate si ii saruta fruntea micuta.
-Ce s-a intamplat, Chris? Cum adica sa-ti faci bagajele? intreba Hope curioasa.
-De fapt sa ne fac bagajele. Tie, mie si piticului, pentru ca ne mutam! se intoarse catre Victoria privind-o cu durere. Iarta-ma mama, te iubesc ma pe ochii din cap, dar nu mai pot sa stau aici, nu atat timp cat tata nu vrea asta!
Femeile se uitara la el confuze, iar Chris incepu sa le povesteasca ce se intamplase in aceea dimineata. Pe masura ce se apropia de finalul povestirii, Victoria incepuse sa planga si sa suspine zgomotos. Hope o prinse de mana incercand sa o linisteasca. Adam, care se plictisise si care era prea mic ca sa inteleaga de ce plange femeia, cobori din bratele tatalui sau si fugi sus la etaj.
-Dragule, te rog nu pleca! Sunt sigura ca tatal tau a spus-o la nervi!
Victoria incerca de cateva zeci de minute sa-l convinga pe unicul ei fiu sa nu plece, dar bagajele erau aproape gata. Acum luau doar ce era nevoie, dar avea sa trimita o echipa sa adune toate lucrurile lui, ale sotiei si ale lui Adam.
-Hope, scumpo, nu puteti sa plecati!
Hope o privi cu mila pe Victoria, dar ceva o impingea de la spate sa faca ce-i cerea sotul ei. Chris o apuca pe mama lui de umeri si ii cuprinse chipul in palme. Ii sterse lacrimile ce curgeau incontinuu si ii saruta fruntea.
-Nu mai plance, te rog! Nu o sa plec din oras, mama! Iti las adresa si poti sa vi cand doresti, bine?
Of, puiul meu drag! Cum sa accept sa plece cand el inseamna totul pentru mine! Esingurul meu copil si asta nu din cauza ca nu as mai fi dorit si alti copii ci deoarece, nasterea lui a fost foarte complicata. Nu stie asta si niciodata nu va afla. I-am daruit lui toata dragostea de care eram capabila si inca sunt. Tot ce vreau e ca baietelul meu sa fie fericit, dar acum... stiu ca incearca sa para in regula, dar cuvintele lui Fred l-au ranit. De mine nu te poti ascunde Chris, eu te cunosc mai bine ca oricine. Oh, Fred! Ce i-ai putut spune fiului nostru? Ce te-a schimbat asa de tare in ultimele doua luni. Nu mai esti omul pe care-l cunosteam si pe care-l iubeam eu. Mereu ai fost dur cu el, dar mie imi spuneai ca faci asta pentru a-l pregati de esecuri; de suisurile si coborasurile vietii. Ce s-a intamplat cu tine?!
Chris ofta si isi imbratisa mama reusind sa o calmeze in sfarsit. Dupa ce terminara de impachetat, se urcara in masina plecand spre noua lor locuinta. Gerard ii gasise undeva pe Bedford Ave, un apartament cu patru dormitoare, doua bai, bucatarie si o sufragerie. Era destul de bine pentru ei, asta pana avea sa gaseasca o casa mai pe placul lui.
-Chris, esti sigur ca vrei sa o lasi pe mama ta singura acolo?
Fiind inca atent la drum Chris ofta si lua o curba rapida.
-Nu chiar! Nu vreau sa pateasca ceva, dar nu mai vreau sa-l vad!
-Si ce o sa faci, daca ai plecat si de la firma?
-O sa-mi deschid propria firma! Sti ce ma deranjeaza cel mai tare, eu am obtinut majoritatea contractelor cu care se mandreste firma lui si el nici macar nu recunoaste!
Barbatul isi incleste mai bine degetele pe volan, iar Hope intelese rapid ca trebuie sa schimbe subiectul. Se uita in pe bancheta din spate unde Adam aproape ca adormise. Zambeste si se intoarce catre Christopher. Avea maxilarul inclestat si se abtinea sa nu rabufneasca. Hope isi puse mana pe umarul lui reusind sa-i atraga atentia. De cum ii vazu ochii aceia de un albastru senin si atat de pur nu se putu abtine sa nu ii zambeasca stramb.
**
Ajunsera la apartament in mai putin de cincisprezece minute. Aparent complexul era unul foarte luxos. Portarul ii inmana lui Chris cheia de la apartament pe care i-o lasase Gerard. Cei doi urcara in lift, Chris carandu-l in brate si pe Adam care intre timp adormise in masina. Apartamentul se afla la etajul 20. Chris descuie si fu surprins de cat de bine se descurcase Gerard intr-un timp atat de scurt.
Wow... omul asta chiar ma cunoaste bine!
***
Alarma telefonului lui Hope o facu sa tresara speriata si in acelasi timp sa ofteze. Daca ieri Chris era cel care se trezea primul acum ea era aceea. Avea o intalnire importanta la orfelinat si trebuia sa fie punctuala, pe cand Christopher avea sa ramana acasa, la noua lor casa, impreuna cu Adam si probabil ca si cu Gerard care il va vizita peste cateva ore. Il privi pe barbatul de langa ea cum inca dormea. Trasaturile ii erau fine si acum nu mai ramasese nimic din cutele acelea pe care le facuse aseara. Ii apuca cu grija bratul de pe talia ei si il indeparta. Barbatul mormai ceva, dar inca nu se trezi. Sari din pat si merse pe varfuri pana la baie. Facu un dus rapid, isi pieptana parul si isi perie dintii. Intra inapoi in dormitor si scoase din valiza o fusta crem scurta pana deasupra genunchiilor si un maieu alb de matase. Isi puse cateva accesorii si isi prinse o suvita din par cu o clema micuta. Incalta o pereche de pantofi stiletto negri. Isi lua geanta si o jacheta subtire. Nu poti sti niciodata cand te trezesti cu ploaia la usa in Londra. Se apropie de Chris si depuse un sarut rapid pe buzele lui apoi se indrepta spre usa.
-Mh... deja mi-e dor de tine! mormai barbatul.
Hope rase incet si iesi din camera mergand in cea alaturata, aceea fiind a lui Adam. Baietelul dormea dus asemenea tatalui sau. Il saruta pe frunte si apoi pleca la orfelinat.
Doua ore mai tarziu, Chris fu trezit de Adam care intrase in dormitor si acum topaia in patul lui. Barbatul marai incet si isi puse perna pe cap.
-Tati hai sa ne jucam! Tati! striga micutul tragand de perna de pe fata lui.
-Mhm... gata, gata! M-am trezit!
Se ridica din pat si merse la baie. Iesi dupa cateva minute imbracat doar intr-o pereche de pantaloni de trening negri si un maieu alb. Il lua pe micut in brate si mersera impreuna la bucatarie unde luara micul dejun. Cat Adam manca, Chris dadu cateva telefoane si aranja cu celelalte bagaje.
Dupa ce mancara mersera amandoi in sufragerie unde Adam deschise TV-ul pe un canal de desene animate, iar Chris cauta pe laptop cateva posibile vile devanzare, pentru ca nu avea de gand sa ramana in apartamentul acesta.
La un moment dat Chris merse in dormitor sa-si caute incarcatorul. In timp ce el golea toata valiza pentru ca nu-si mai amintea unde bagase incarcatorul sau daca isi amintise sa-l ia de la vila Maddox, Adam, fiind un copil mult prea curios merse spre usa si reusi sa o deschida pasind sfios inafara apartamentului.
Aha! Bingo! In sfarsit te-am gasit incarcator afurisit! isi spuse Chris in mintea sa si flutura victorios incarcatorul. Merse inapoi in living unde Tom il alerga pe Jerry, dar nici urma de Adam. Chris il striga, dar nu primi niciun raspuns. Il cauta in camera lui, dar nu era, in baie nici atat, bucatarie, nimic. Trecu pe langa usa de la intrare si o vazu usor crapata.
-Ah, nu-mi spune! Nu, nu,nu! Fir-ar, iar l-am pierdut! spuse trecandu-si mana prin par.
Exact cand se pregatea sa scoata o injuratura de toata frumusetea il vazu pe pusti sub o masuta de la capatul celalalt al holului.
-Adam! striga si porni grabit spre el, dar nu obserba liftul care se deschidea si pe femeia care iesea din ea.
In urmatoarea clipa se trezi izbit de aceea femeie care se dezechilibra usor, dar el o prinse inainte sa faca contact cu podeaua.
-Oh Doamne, imi pare rau eu nu am vr...
Tacu in momentul in care o recunoscu. Parul brunet si ochii aceia caprui. Se pare ca si ea il recunoscu imediat caci zambi soptind surprinsa:
-Christopher?
-A-Allison! mormai uimit si complet socat barbatul.
Un zgomot brusc il facu sa distruga contactul vizual cu fosta lui iubire. O vaza care se afla pe masuta sub care era Adam tocmai ce devenise o amintire caci zacea pe jos sparta in zeci de bucatele. Chris ofta si ii dadu drumul lui Allison merse catre locul cu pricina. Adam privea vaza sparta cu degetelul in gurita.
-Vino aici pustiule! spuse Chris si il ridica in brate. De ce ai iesit din apartament Adam? Daca ar fi vazut mami ce ai facut s-ar fi suparat pe tine!
-Tati e supalat? intreba micutul, iar Chris zambi.
-Nu. Tati nu e suparat pe tine, dar sa nu mai fugi asa de langa mine!
Se intoarse catre Allison care mari ochii vazandu-l pe Adam in bratele lui. Chris o privi cu nonsalanta si putin dispret. Nu putea sa treaca peste ce-i facuse, peste durerea pe care i-o pricinuise, chiar daca acum nu mai conta, nu se putea abtine sa nu-i trimita sageti din privire.
-Nu-mi vine sa cred ca dau de tine aici! Cine ar fi crezut? Cine e micutul? Mai nou esti bona? spuse Allison chicotind.
Chris inca pasea agale pe hol vrand sa intre mai repede in apartament.
-E fiul meu!
Ochii maronii ai femeii se marira considerabil. Stia cat de mult o iubise Chris si nu isi imagina ca el sa-si fi refacut viata. Auzise de el de la stiri. Stia de reputatia lui de cuceritor si nu si-ar fi imaginat sa-l vada vreodata cu un copil.
-Serios? Nu as fi crezut niciodata ca am sa te vad crescand un copil, sau cel putin nu atat de devreme!
Ea se gandea ca probabil lasase vreo femeie insarcinata din greseala si acum se alesese cu copilul. Chris simti nevoia de a-i arata ce pierduse asa ca o privi zambind smecher.
-Cine a zis ca il cresc singur! Sotia mea e plecata pentru cateva ore si am ramas putin singuri!
Allison aproape ca scoase un sunet de uimire. Sotie? Deci era si insurat si cu copil? Asa de repede ii trecuse iubirea pentru ea? Putea sa jure ca el nu se va casatori niciodata. Deodata un sentiment de ciuda isi facu loc in mintea si inima ei. Il privi pentru cateva secunde. Arata demential. In perioada facultatii el nu fusese atat de bine facut, dar acum era un barbat superb. Emana putere si barbatie prin toti porii si subit se gandi ca pierduse un asemenea barbat.
Chris ajunse la usa apartamentului si il lasa jos pe Adam spunandu-i sa intre inauntru caci vine si el imediat. Baietelul fugi glont in camera lui, iar Chris o privi pe Allison cu o expresie goala. Inca arata bine, dar acum nu i se mai parea asa de minunata ca in facultate. Asta poate pentru ca avea cu cine sa o compare.
Hope... Ea e cu mult mai frumoasa ca ea! Se pare ca pana la urma nu mai simt nimic pentru Allison, totusi ar trebui sa u le las pe cele doua sa se vada, cu atat mai mult sa se cunoasca!
Allison facu un pas spre el, iar maxilarele i se inclestara. Mana ei se aseza pe unul din bratele sale. Exact cand ea deschise gura sa spuna ceva, usile liftlui se deschisera, iar Chris miji ochii cand vazu cine venise...
Aloha dragilor! Da, da. Stiu ca sunteti suparati ca am intarziat cu postatul si de asemenea ca m-am oprit aici, dar na... azi sunt malefica (muahahahah). Cine credeti ca era in lift? Ce parere aveti de aparitia lui Allison, credeti ca va fi un obstacol intre Chris si Hope?
Astept pareri! ^^
P.S: capitol necorectat :)
P. S 2: La media e Adam si suculetul său :))