Din punctul de vedere al lui Kelsey:
Stomacul meu parcă s-a lipit de pământ de groază. Asta nu putea să se întâmple chiar acum.
Momentul când Justin a îngheţat lângă mine, ştiam că ceva era în neregulă, dar niciodată nu m-am aşteptat ca motivul să fie Luke.
Din toate zilele în care putea să vină aici, trebuia să fie azi.
"Kelsy, dragă, ești bine?" A spus mama mea, dar în ciuda faptului că era foarte aproape de mine, părea să fie foarte departe.
Am înghițit în sec, uitându-mă cum Luke zâmbea la gazdă, înainte ca ea să chicotească, punându-și o mână pe umărul lui și arătând cu cealaltă spre locurile lor.
Doar când au vrut să se întoarcă pentru a merge după gazdă, prietenul lui Luke pe care nu îl cunoșteam l-a bătut pe umăr, arătând spre ceva și imediat privirea lui Luke a aterizat în direcția mea.
Întorcându-mă pentru a mă uita la părinții mei, l-am ciupit pe Justin de mână pentru a-I atrage atenția.
"Kelsey, ești bine?" Mama mea era îngrijorată.
"Oh, uhm, da, sunt bine." Dând din cap, am luat o gură din băutura mea.
"Tremuri, dragă." Era și mai îngrijorată, iar eu nu mi-am dat seama că tremuram până când nu m-am uitat în jos la mine.
"Kelsey..." Tatăl meu a început acum, fruntea lui fiind încruntată. "Ești sigură că ești bine?"
Ochii lui Justin mi-au privir o parte din față, privirea lui fiind atât de intense că ar fi putut să ardă găuri în mine. Știam că voia să spună ceva, dar dacă ar fi făcut-o, s-ar fi dus tot ce a spus până acum.
Lingându-mi buzele, am înghițit în sec. "Sunt bine. Am crezut că am văzut un gândac..." Am dat din mână, încercând să schimb subiectul.
"Un gândac?" Dennis s-a uitat la mine, vorbind pentru prima dată de când am ajuns la restaurant.
"Da." Am spus puțin mai tare. "Un gândac." În momentul în care am văzut privirea surprinsă a lui Dennis, m-am simțit vinovată. "Îmi pare rău, nu am vrut să sune așa." Oftând, m-am ridicat de pe scaun. "Mă scuzați pentru un moment, vă rog?"
"Unde te duci?" Tatăl meu a întrebat, fiind puțin confuz cu ce se întâmpla.
"La baie."
Mama mea a dat din cap, arătându-mi să merg. "Vom fi aici când te întorci."
I-am zâmbit, mulțumindu-I în liniște, uitându-mă apoi disperată la Justin, spunându-I că sunt emoționată și îngrijorată.
Ridicându-se de pe scaun, a așteptat să ies, înainte de a se uita în jos la mine cu o expresie sinceră. Punându-și mâna peste obrazul meu, m-a mângâiat ușor, uitându-se profund la mine. Lăsându-se în jos, și-a lipit buzele de fruntea mea. "O să fie bine." A murmurat.
"Știu." I-am șoptit, zâmbidu-I înainte să trec pe lângă el și să merg spre baie, ochii lui Justin fiind în permanență asupra mea.
Apăsând pe clanță, am intrat înăuntru, ușa închizându-se singură în urma mea, făcându-mă să tresar din cauza zgomotului neașteptat.
Înjurându-mi viața, m-am străduit să mă relaxez. Ducându-mă către o chiuvetă, m-am uitat la mine în oglindă.
Fața mea avea o altă culoare și arătam de parcă tocmai văzusem o fantomă. Obrajii mei erau roșii și palmele îmi transpirau.
Lingându-mi buzele, am dat drumul la robinet, lăsând apa rece să curgă, înainte să-mi pun mâinele sub ea. Pielea mi s-a făcut ca de găină din cauza frigului. Muşcându-mi interiorul obrazului, mi-am luat mâinile, lipindu-mi palmele de obrajii mei, încercând să scap de căldură.
Ducându-le apoi spre gât, am luat un şerveţel, uscându-mă.
Aruncându-l în coşul de gunoi, am respirat adânc, uitându-mă iar la fata care se holba şi ea la mine, pe care nici măcar nu o recunoşteam a fi eu.
Cum a devenit viaţa mea aşa?
De ce mă ura Dumnezeu aşa de mult?
Tot ce mi-am dorit a fost o seară în care să fiu fericită, o seară în care să trăiesc momentul şi să nu mă preocupe altceva. Lucrurile păreau să fie bune pentru mine şi Justin, dar bineînţeles că ceva trebuia să se întâmple.
Scuturându-mi capul pentru a scăpa de lacrimile care încercau cu disperare să mi se scurgă peste obraji, m-am decis că este mai bine să mă întorc înapoi la masă. Deja păream suspicioasă. Ultimul lucru de care aveam nevoie era să le dau lor un alt motiv pentru care să creadă că ceva este în neregulă cu mine.
Deschizând uşa, m-am întors, fiind pregătită să mă duc înapoi la masă, atunci când am simţit două mâinie care m-au luat de umeri, împingându-mă violent în perete.
Am tresărit din cauza durerii, dar o mână mi-a acoperit gura. M-am uitat în sus, văzându-l pe Luke.
Stomacul meu parcă s-a lipit de podea de frică, dar m-am străduit să mă prefac că totul este bine. Imediat ce m-am calmat şi-a luat mâna de pe gura mea, oferindu-mi şansa să vorbesc. "Lasă-mă în pace." Am spus serioasă, încercând să ies din strânsoarea lui.
"Nu, baby." A vorbit încet cu aceeaşi voce răguşită care îmi aducea fiori pe şira spinării.
"Luke, sunt oameni peste tot. Nu poţi să scapi cu asta, aşa că ia-ţi mâinile murdare de pe mine." Am spus nervoasă.
"Oh, la fel de curajoasă ca ultima dată când te-am văzut." A rânjit. "Nu cred că vrei să repetăm ce s-a întâmplat ultima dată când te-ai comportat aşa cu mine, nu?" Am rămas tăcută în timp ce ochii lui mă analizau.
M-am mişcat, dorindu-mi să scap. Dacă Justin ne-ar fi văzut, ar fi înnebunit şi nu puteam să las ca această cină să fie groaznică.
Lucrurile între noi mergeau bine.
"Îţi sugerez să nu te mai mişti dacă nu vrei să-ţi rup gâtul acela frumos." A spus nervos.
"Dă-te de pe mine sau jur că voi ţipa." L-am ameninţat, încercând să par cât mai convingătoare, dar parcă mai mult l-am provocat.
"Fă asta şi o să-ţi zbor capul." A şoptit, degetele lui fiind înfipte în pielea umerilor mei.
Am îngheţat. "Ce vrei?"
A chicotit, ducându-şi capul spre urechea mea, buzele atingând-o. "Pe tine."
Din punctul de vedere al lui Justin:
Au trecut zece minute de când Kelsey a plecat şi începeam să mă îngrijorez. Ştiu că fetele stau mult la baie, dar cu Luke în aceeaşi încăpere, mă gândeam doar la lucrurile cele mai rele.
"Sper că este bine." Melissa i-a şoptit soţului ei, fiind foarte îngrijorată.
"Sunt sigur că este bine, Melissa, să nu-ţi faci griji." Chiar dacă Paul, tatăl lui Kelsey, a încercat să pară calm, puteai să-ţi dai seama că era la fel de îngrijorat ca şi soţia lui.
"Justin, ştii tu ce a păţit?" Paul s-a întors spre mine, faţa lui fiind fără emoţii.
Mi-am scuturat capul, ridicându-mă. "Nu, dar o să mă duc să văd de ce stă aşa de mult."
Şi-a ridicat o sprânceană, ducându-şi mâinile spre piept. "Sper că nu ai de gând să intrii peste ea în baie?"
Am chictotit. "Nu, domnule, o să ciocăn la uşă."
Dând din cap, a încercat să se calmeze.
"De ce nu mă duc eu să văd dacă e bine?" Melissa s-a ridicat şi imediat ceva din mine mi-a spus să nu o las să meargă.
"Nu!" Am spus mai tare decât îmi doream, făcându-I pe toţi să se uite la mine. "Adică, nu cred că vreţi ca ea să creadă că nu aveţi încredere în ea. O să merg eu." Schiţând un zâmbet, am plecat înainte ca cineva să se opună.
Zâmbindu-le persoanelor pe lângă care treceam, am ajuns la un semn care indica unde sunt băile, îndreptându-mă spre acel loc. Trecând pe lângă baia bărbaţilor, m-am oprit brusc la imaginea din faţa mea.
Luke o ţinea pe Kelsey împinsă în perete, faţa lui fiind foarte aproape de faţa ei.
Furia îmi curgea prin vene şi mi-am încordat maxilarul. Mergând spre ei, l-am luat pe Luke de tricou, dându-l de pe ea. "Ce dracului crezi că faci?" Am spus nervos, stând cocoşat, exac t ca un animal pregătit să-şi atace prada.
Dacă idiotul acesta vrea să ne certăm, eram pregătit. L-aş omorî şi el s-ar ruga de mine să mă opresc.
Apucând-o pe Kelsey de mână, am dus-o în spatele meu, fiind pregătit să o protejez în orice mod posibil, la fel cu am promis.
"Poţi să-ţi ascunzi fata în spatele fundului tău murdar cât de mult vrei, Bieber. Nu o să mă oprească să va omor pe amândoi, pe tine şi pe curva aia mică." Luke a rânjit, ştiind exact ce să-mi spună pentru a-mi intra pe sub piele.
"Mai spune-I încă o singură dată aşa şi o să te omor." Am spus.
"Ouch, sunt foarte speriat." S-a prefăcut că tremură, dându-şi ochii peste cap într-un mod dramatic, arătându-mi că nu-i păsa nici măcar puţin.
El nu ştia că eu îi cunoşteam toate trucurile şi nu aveam de gând să-l las să ajungă la mine. Nu acum, când relaţia mea şi a lui Kelsey era pe drumul cel bun. "Eşti o pizdă, Delgado." Am spus cu asprime, fiind dezgustat. "Doar un amator ca tine ar putea să se prefacă a fi un mare infractor şi ar cauza probleme în public. Orice persoană care se respectă ştie că o bătaie trebuie să fie afară, nu într-un loc unde poate să fie în orice moment oprită."
"Nu, Bieber, este vorba despre tehnică. Ştiu cum să-mi joc jocul mai bine decât crezi tu." A rânjit.
Am chicotit. "Eşti patetic dacă tu crezi că o să câştigi împotriva mea. Ţi-am mai spus o dată, Luke, mereu sunt primul şi nimic din ce faci sau spui nu poate să schimbe asta."
"De asta sunt încă aici, nu?" A rânjit.
"Singurul motiv pentru care încă mai respiri şi astăzi este pentru că am avut destul control şi m-am abţinut să nu-I cauzez şi mai mult rău iubitei mele. Spre deosebire de tine, Delgado, am respect pentru femei." Puteam să simt că eram din ce în ce mai dornic să-l omor.
Kelsey mi-a observat starea în care mă aflam şi şi-a pus o mâna pe umărul meu, buzele ei fiind lipite de urechea mea. "Nu face asta aici." Mi-a şoptit şi ştiam că are dreptate.
Dând din cap, mi-am lăsat garda jos, relaxându-mă destul pentru a mă gândi la situaţia în care mă aflam. "Nu am timp pentru prostiile tale. Îti sugerez să pleci sau vei regreta asta mai târziu."
"Renunţi?" Luke a oftat în bătaie de joc, dând din cap. "Şi tu spui că eu sunt o pizdă." A spus sarcastic.
"Ceva ce nu poţi să ai niciodată." Am spus, luând-o pe Kelsey cu mine şi mergând spre holul de la băi, îndreptându-ne spre masa noastră, unde familia lui Kelsey ne aştepta cu nerăbdare.
Tocmai când eram aproape de masa, mâna lui Kelsey mi-a dat drumul şi mi-am întors capul, văzându-l pe Luke cu mâna lui în jurul gâtului ei, ţinând-o aproape de pieptul lui, un pistol fiind lângă şoldul lui Kelsey.
Kelsey se chinuia să respire, lacrimile curgându-I peste obraji, holbându-se la mine speriată.
"Mişcă-te şi o împuşc." Luke a ţipat, strângând-o şi mai tare pe Kelsey.
Toată lumea a tresărit, ochii lor fiind măriţi la ce se întâmplase, în timp ce Paul şi Melissa s-au ridicat de pe scaunele lor, alarmaţi.
Stomacul meu a tresărit şi mi-am dus mâna la spate, sub cămaşa mea, luându-mi pistolul în mână. L-am adus apoi în faţa mea, îndreptându-l spre Luke. "Dă-I drumul, Luke."
"Vă sugerez să vă stingeţi telefoanele dacă vreţi să trăiţi!" A ţipat, făcându-I pe toţi din jurul meu să-l asculte. "Lasă-ţi arma jos, Bieber."
"Tu primul, Delgado." Am spus, fiindu-mi din ce în ce mai greu să respire, palmele traspirându-mi.
"Nu." A rânjit, capătul pistolului lui plimbându-se peste pielea lui Kelsey, făcându-mi sângele să fiarbă.
"Nu o să ieşi de aici viu dacă nu-I dai drumul!" Am mârâit, ţinându-mi bine arma, fiind pregătit să trag în caz de nevoie.
"O să mă risc." A refuzat, holbându-se la mine intens, iar eu la el.
"Ea nu are treabă cu tine." Am spus, fiind disperat să-I dea drumul.
"Dar ea are treabă cu tine şi care este al doilea cel mai bun lucru după a te omorî pe tine?" A spus rânjind. "A-ţi omorî singurul lucru preţios care ţi-a mai rămas."
"Atinge-o şi o să te omor." L-am avertizat.
"Ameninţările nu înseamnă nimic pentru mine."
"Ar trebui." Am spus. "Ei nu mă numesc Danger degeaba. O să te omor şi o să fac să pară un accident. O să te distrug, mă înţelegi? O să te fac să te târăşti pentru milă." Toate emoţiile mi-au zburat pe geam şi întunericul m-a cuprins, monstrul din mine ieşind afară.
"Justin..." Kelsey a murmurat, lacrimile curgându-I fără oprire şi în acelaşi timp cu ele şi rimelul ei, arătându-I frica.
"Taci!" Luke a strigat, strângând-o puternic pe Kelsey şi împingându-şi arma spree a, făcând-o să ţipe de durere.
Am făcut un pas înainte, fiind pregătit să atac.
"Mişcă-te din nou şi o să-i zbor capul, Bieber!" Luke a ţipat, faţa lui fiind roşie de furie.
"Nu ştii în ce te bagi." Mi-am scuturat capul, râzând. "Crezi că după asta nu o să vin după tine? Te înşeli, Luke. Hai, omoar-o şi o să vezi ce o să-ţi fac după asta." Am spus, uitându-mă nervos la Luke pentru a-i arăta cât de serios sunt.
"Vrei să ştii ce am învăţat despre tine, Bieber?" Luke nu a aşteptat răspunsul meu, continuând, "Doar ştii să vorbeşti, dar de făcut nu faci nimic."
"Vrei să spui că bătându-te până mori nu arată acţiune? Atunci eşti mai prost decât credeam. Gândeşte-te mai bine, Delgado, şi realizează că nu ai nimic împotriva mea."
"Ce Dumnezeu se întâmplă?" M-am întors pentru a-l vedea pe Paul care se holba la noi cu ochi mari.
"Îţi sugerez să taci din gură, bătrâne, dacă vrei să mai trăieşti." Luke a spus.
"Să nu-I mai vorbeşti aşa. Asta este între mine şi tine." Am spus, luându-I atenţia lui Luke de pe Paul şi îndreptând-o înapoi spre mine.
"Ce, Bieber? Eşti sensibil acum?" Luke a rânjit, amuzament fiind pe faţa lui.
"Nu, se numeşte să te ocupi de problemă, dar se pare că singura problemă de aici eşti tu." Am mârâit. "Las-o în pace pe Kelsey şi te las să trăieşti. Atinge-o şi te omor. Alegerea ta."
"Cred că o să mă risc." Luke a rânjit, ţinând-o strâns pe Kelsey spre el.
Încărcându-mi arma, un mic zgomot s-a auzit, poziţionând-o apoi în faţa mea, spre inima lui Luke. "Dă-i drumul."
Luke a făcut la fel ca mine, încărcându-şi arma. "Nu prea cred."
"O să-ţi dau cinci secunde, Delgado." M-am uitat la Kelsey, uitându-mă la ochii ei, trimiţându-i un mesaj evident, rugându-mă ca ea să înţeleagă ce încercam să-i spun.
Singurul mod prin care puteam s-o scot din această situaţie era dacă ea scăpa din strănsoarea lui şi era doar o singură metodă prin care asta putea să se întâmple fără ca eu să-l bat pe Luke.
"Cinci secunde trec repede, Bieber. Nu vrei să-ţi iei rămas bun de la fata ta?"
"Nu voi fi nevoit." Am spus iritat, dorindu-mi să tacă din gură. Uitându-mă la Kelsey din nou, mi-am apropiat sprâncenele.
Muşcându-şi buza, a dat din cap.
"Pari foarte sigur pe tine." Luke a chicotit, găsind situaţia în care se afla foarte amuzantă, observându-se cât de bolnav şi nebun era.
M-am uitat cum Kelsey s-a poziţionat spre Luke, respirând din ce în ce mai greu. Ştia că dacă va da greş, totul va fi pierdut. Erau prea multe în joc în acest moment, viaţa ei şi a tuturor.
"Poate pentru că sunt mult mai deştept decât mă crezi tu, Delgado." M-am poziţionat, strângându-mi şi mai tare arma.
"De unde stau eu, Bieber, se pare că eşti un dezastru. De ce nu renunţi şi te opreşti din a mai crede că tu le controlezi pe toate?"
"Mereu voi controla oraşul acesta, Delgado, şi nu este nimic ce tu poţi să faci pentru a schimba asta."
Luke şi-a ridicat umerii nepăsător. "Nu şi după ce îţi omor fata şi îţi zbor capul."
Am rânjit. "Gândeşte-te mai bine."
Tocmai când Luke a vrut să vorbească, Kelsey şi-a ridicat piciorul şi l-a călcat, tocul ei intrând în piciorul lui, în timp ce îl lovea în stomac, provocându-i o durere dublă.
Mergând spre ei, am luat-o pe Kelsey, ducând-o spre părinţii ei înainte să-l iau pe Luke de mână şi să-l lovesc, făcându-l să scape arma. Îndepărtând-o de noi, l-am ridicat pe Luke, dându-i un pumn în faţă.
Părinţii lui Kelsey au luat-o în braţe, murmurându-i tot felul de întrebări.
Luându-l pe Luke de umeri, mi-am dus genunchiul spre stomacul lui de două ori, înainte să-l mai lovesc încă o data, de data asta în nas. S-a auzit un zgomot, făcându-mă să înţeleg că era rupt.
Luându-mi arma, am îndreptat-o spre capul lui. "Cum îţi place poziţia în care eşti acum, Delgado?" Am spus dezgustat, dorindu-mi nimic altceva decât să-I zbor capul.
"Justin, nu!" Kelsey a plans disperată, ştiind că nu aş ezita să-l omor, la fel cum am făcut cu toţi cei care au avut curajul să apară în faţa mea şi să mă înfrunte.
Scuturându-mi capul, am înjurat. Ştiam că nu puteam să-l omor e idiot în faţa tuturor, mai ales în faţa părinţilor ei. Luându-l de gât, mi-am dus degetele în pielea lui, înainte să-l lovesc de o masă din apropiere. Lăsându-mă în jos, astfel încât faţa mea era aproape de a lui, i-am vorbit încet. "Dacă mai faci vreodată aşa ceva, te voi omorî. Mă înţelegi?"
Când Luke nu a răspuns, l-am strâns şi mai puternic de gât. "Înţelegi?"
Nu a spus nimic. În schimb, a tras de mâna mea, dorindu-şi să-i dau drumul.
"Dă-i drumul, Justin! Nu face asta aici, te rog!" Vocea lui Kelsey se auzea din depărtare, dar am ignorat-o, îndreptându-mi atenţia spre Luke. M-am mutat spre urechea lui, asigurându-mă că doar el va auzi ce aveam de gând să-i spun.
"Asta nu s-a terminat, Delgado. Mă auzi? O să mă asigur că regreţi faptul că ai pornit un război cu mine. O să te fac să experimentezi cea mai dureroasă moarte. O să te fac să te târăşti pentru viaţa ta, implorând pentru milă şi iertare. Dacă ai crezut că aveam de gând să trec peste tot ce i-ai făcut lui Kelsey, te-ai înşelat. Asta a fost ultima picătură care a umplut paharul. După seara asta, ar fi bine să-ţi numeri binecuvântările, Delgado, pentru că nu vei mai trăi să vezi ziua de mâine după ce termin cu tine." Lovindu-l pentru ultima oară, m-am îndepărtat de el.
Kelsey a alergat spre mine, strângându-mă de mână.
"Poliţiştii sunt pe drum!" Cineva a strigat. "Vă rog să rămâneţi calmi, totul va fi bine!" Un om îmbrăcat într-un costum a intrat, mâinile lui fiind în aer şi arătând spre noi.
Am respirat adânc, închizându-mi ochii, sperând ca atunci când îi deschid, totul să fie doar un vis, dar spre dezamăgirea mea, când i-am deschis totul era la fel.
Kelsey avea capul pe pieptul meu, iar părinţii ei se uitau dezamăgiţi la mine şi Dennis era şocat după faptele întâmplate.
La dracu, viaţa mea nu putea să fie mai bună de atât în acest moment.
-----
Sper că v-a plăcut și acest capitol!<3
Da, am scris capitolul acum 2 săptămâni, dar pur și simplu nu l-am postat.:)) Vă mulțumesc pentru 238k citiri, 10,4k voturi și 1,04k comentarii. Nu uitați să votați și să vă lăsați părerea despre acest capitol într-un comentariu.