Dupa trei zile lucrurile devenea din ce in ce mai rele pentru Christopher. Avea din ce in ce mai mult de lucru la firma astfel incat isi petrecea aproape toata ziua intre dosare si hartii. Dar asta era una din putinele probleme pe care le avea. De trei zile, sau mai bine zis de trei nopti nu mai putea inchide un ochi. Seara trecuta atipise pentru zece minute, dar suficiente cat sa aiba un vis. O visase pe ea, era langa el, era in bratele lui. Apoi se trezise imediat si din nou incepuse sa se holbeze la tavan asteptand sa-l ia somnul. Pierduse sirul canilor de cafea pe care le bea zilnic si dusurile reci in miez de noapte pe care le facea incercand sa-si distraga atentia. Gerard nu mai adusese in discutie subiectul "Hope" , dar in schimb facea haz de starea lui. Ii spunea ca arata ca un bolnav pe moarte. Nu o mai vazuse, nici nu o mai auzise din ziua in care venise in vizita la Victoria, insa aflase de la mama lui ca ea venea in vizita aproape zilnic si era si mai frustrat pentru faptul ca niciodata cand ajungea acasa nu o gasea acolo, in gradina stand de vorba cu Victoria. Pleca mereu cu cateva minute inainte sa ajunga el. Ii venise ideea ca are pe cineva care o informeaza cand pleaca el de la firma si ca asa reusea mereu sa-l evite.
Chris ofta si isi trecu mana prin par ciufulindu-l. Il vazu pe Gerard intrand pe usa, dar nu spuse nimic.
-Hei zombie! exclama Gerard trantindu-se pe scaunul din fata biroului.
De ce continua sa ma enerveze cu apelativul asta? Continua sa-mi spuna asa de fiecare data cand ne vedem in ultimele zile. Bine, de acord arat ca un zombie si ma mai si port ca unul, dar nu e cazul sa-mi aminteasca de asta non-stop.
Christopher ofta si apuca alt dosar de pe birou alegand sa nu-l bage in seama pe amicul sau.
- Azi mergem la sala! Sper ca esti gata de cateva runde de kickboxing! spuse Gerard entuziasmat.
-Abia ma tin pe picioare si tu vrei sa ne luam la bataie?!
-Pai da, e singura mea sansa sa te inving! Nu am de gand sa o ratez asa ca sa fi gata pe la ora cinci, mergem direct acolo!
Nu mai astepta ca Chris sa incerce sa refuze si iesi imediat din birou mergand la automatul de cafea introducand cateva monezi pentru un expresso.
*
-Haide, Hope te rog! Vocea lui Natalie parea ca a unei fetite de cinci ani care o implora pe mama ei sa-i cumpere papusa pe care si-o dorea. Hope ofta mutandu-si telefonul pe partea cealalta in timp ce se urca in masina. In ultima vreme cele doua ieseau cat mai mult impreuna si devenisera foarte bune prietene. Natalie se bucura mereu de prezenta lui Hope si la fel se intampla si de cealalta parte.
-Nu stiu ce sa zic Natalie, eu doream sa merg la orfelinat si sa ma joc cu Adam, nu l-am mai vazut de vreo doua zile!
-Ia-l si pe el cu noi, o sa-i placa!
Femeia ofta si acesta fu semnul ca Natalie castigase confruntarea. Nici nu mai avea nevoie de alte cuvinte intelesese deja.
-Esti cea mai tare, ne vedem in doua ore la adresa stabilita!
Asadar programul meu e deja stabilit. Mai bine m-as duce acum sa-l pregatesc pe Adam, asa mai pot sta de vorba cu subdirectoarea si sa vad ce se mai intampla pe la orfelinat. Doamne, nu-mi vine sa cred ca inca stau in picioare, dupa atatea nopti nedormite. Va spun eu, cred ca barbatul ala mi-a facut o vraja sau ceva asemanator. Nu pot sa dorm absolut deloc, daca inchid ochii pentru cinci minute il visez pe el. Cu ochii aia patrunzatori si zambetul lui copilaros. Evit din ce ince mai mult sa ma gandesc la el sau sa-l vad pentru ca imi e teama de ce as putea sa descopar in legatura cu sentimentele mele. Nu, nu, nu! Gata Hope nu te mai gandi la el!
Odata ajunsa la ofelinat intra grabita in biroul subdirectoarei. Aceasta o informa ca tocmai ce au fost adoptati doi copii cu varste de patru si sapte ani, o fetita si un baietel mai exact, iar un cuplu era intresat de cei doi gemeni de sase ani. Fiecare adoptie era pentru Hope ca o victorie uriasa. Se bucura atat de mult cand vedea zambetele de pe chipurile parintiilor si ale copiilor si isi spunea ca toata investitia asta merita. Le dadea sansa la o noua viata exact cand parea ca toate sperantele le erau spulberate.
Dupa ce termina de vorbit cu subdirectoarea urca scarile si intra intr-una din camerele copiilor cautandu-l pe Adam. Il gasi in patul sau jucandu-se cu un iepuras de plus. Baietelul era insotit de o supraveghetoare si alti copii de varsta lui. Toti se bucurara sa o vada pe Hope, iar ea ii saluta bucuroasa asezandu-se langa Adam. Ii ceru voie supraveghetoarei lui sa-l ia pentru cateva ore la o plimbare, iar aceasta accepta impunandu-i desigur aceeasi conditie ca si in ziua cand il luase prima data la plimbare. Dupa ce Adam fu pregatit pentru plimbare de catre supraveghetoara sa, Hope il lua si cobora jos la masina. Il puse pe baiat pe bancheta din spate si ii lega bine centura.
**
-Haide omule nu pui nici macar un gram de forta in loviturile astea! striga Gerard invartindu-se in cerc pe saltea in jurul lui Christopher care abia ce facea cativa pasi.
-Pentru ca sunt obosit si in plus de asta am mai stat jumatate de ora pe banda inainte sa ma iei tu la pumni! striga si Chris la randul sau ridicandu-se de jos unde cazuse in urma piedicii pe care i-o pusese prietenul sau. Isi scutura putin capul si lua din nou pozitie de aparare, insa mainile sale ce erau varate in manusile acelea rosii erau precum un fulg in bataia vantului.
Gerard avea dreptate, nici macar nu se misca din loc si pur si simplu il lasa sa mature cu el pe jos, la propriu.
-Si ce planuiesti? Sa ma lasi sa te bat pana ce adormi? rase Gerard.
Chris zambi amuzat si facu clin din cap.
-Poate! Gerard se repezi din nou catre el si ii aplica un pumn usor in stomac, dar Chris reusi sa bareze lovitura la timp. Se dadu trei pasi in spate si incepu sa sara de pe un picioar pe altul. Chiar daca nu facuse multa miscare pana acum, maieul alb pe care-l purta era deja transpirat. Pe de alta parte sortul negru era mult mai confortabil decat pantalonii aceia de stofa pe care-i purtase toata ziua la birou. Se bucurase atunci cand gasise in dulapul din vestiar un rad curat de haine si era multumit ca atunci cand va pleca nu va trebui sa reimbrace costumul.
Se pregatea sa-l atace si el pentru prima data pe Gerard cand o umbra ii atrase atentia in partea din fata a salii, mai exact aproape de intrare. Scutura din cap crezand ca are vedenii, dar umbra devenea din ce in ce mai clara si isi dadu seama ca nu se insala, asa ca ramase stana de piatra privind confuz in fata.
-Adam? bolborosi inainte ca baietelul sa se apropie in fuga de el odata ce-l observase.
Insa aceea fusese doar o picatura din socul ce urma sa-l aiba dupa. Inainte sa poate spune si altceva o vazu si pe ea apropiindu-se in fuga, urmarindu-l indeaproape pe baietel, apoi... nimic. Vazu doar culoare albastra a manusii de box ce il lovi direct in fata. Se dezechilibra imediat si cazu pe saltea. Isi stranse pleoapele incercand sa ignore durerea de la maxilar. Isi auzi numele strigat de Gerard care isi si cerea scuze in acelasi timp, apoi alta vocea mai feminina, care daca nu se insela era a lui Natalie si in cele din urma auzul ii fu mangaiat de sunetul dulce al unei voci pe care si-o dorea atat de tare sa o auda:
-Esti bine?
Mormai ceva si apoi se ridica in fund si isi scutura rapid capul. Apuca scaiul de la o manusa si il indeparta la fel si cealalta. Isi trecu mana peste fata masandu-si putin maxilarul. Gerard il lovise bine de data aceasta. Simti o atingere delicata pe obraz, mai exact in locul unde fusese lovit si isi ridica privirea spre cel ce-l atingea.
-Buba? se auzi vocea subtire a micutului Adam ce avea manuta pe obrazul lui. Chris rase amuzat si il ciufuli putin pe baietel.
-Sunt bine piticule, nu am facut buba! spuse el zambindu-i copilului.
Ochii barbatului se ridicara si intalnira acel ocean albastru care ii lipsise in ultimele zile. Imediat ce il observa ca o priveste Hope isi muta privirea asupra lui Adam. Desi nu o privise decat pentru o secunda Chris simti un val puternic de caldura si energie cum ii traverseaza corpul.
Il ajuta pe Adam sa-si bage in manutele lui mici manusile lui, pe care le privea fascinat inca de cand Christopher si le daduse jos. Erau mult prea mari si ii alunecau din mana asa ca in final le abandona fugind inapoi la locul de joaca destinat copiilor de unde fugise cu cateva minute inainte. Hope dori sa se duca dupa el, dar Natalie o opri.
-Hei, lasa-l, e in siguranta acolo, sunt supravegheati de cineva!
Gerard ii intinse mana lui Chris si il ajuta sa se ridice de jos.
-Haide nu am terminat inca cu tine! spuse acesta incepand sa se miste pe langa el.
-Oh, ba da! Sunt obosit, amice! se planse Christopher.
-Doar nu o s-o lasi pe Hope sa creada ca doar de atat esti in stare! spuse Gerard si dupa felul in care il privisera cei doi simultan isi dadu seama ca atinsese o coarda sensibila. Natalie incepu sa rada si zambi mandra catre Gerard.
-Nu e nevoie sa-mi arate nimic, stiu deja cat de slab e el! spuse Hope, iar in momentul acela Chris simti ca-i pica cerul in cap. O privi mai mult decat uimit.
De cand a devenit ea atat de rautacioasa? Si am observat ca inca ma ignora, ce naiba am facut de s-a suparat in halul asta pe mine? Bine, ingeras, iti arat eu tie! Auzi la ea slab. Se apleca si isi aduna manusile de box de pe jos punandu-si-le imediat. Le uni una de alta ca si cum si-ar lovi proprii pumni si incepu sa se miste din nou de pe un picior pe altul. Isi apleca capul in stanga si in dreapta dezmortindu-si putin gatul. Gerard zambi si incepu sa se invarta din nou in jurul lui. Hope pufni si dori imediat sa plece, dar Natalie o prinse de umeri si o tintu-i pe loc, fortand-o teoretic sa se uite la meciul ce urma. Gerard nu mai pierdu vremea si se repezi catre Chris incercand o lovitura cu pumnul in coaste. Chris se feri agil si isi salta piciorul incercand sa-l loveasca pe Gerard in umar. Acesta ii bara lovitura la timp. Dar se pare ca aceea fusese doar o distragere caci imediat Chris se repezi catre el maraind furios si aplicandu-i cativa pumni in stomac.
Prietenul sau se stramba si se dadu cativa pasi inapoi. Stia ca Christopher nu isi foloseste toata forta fizica, ca si el de altfel, pentru ca pana la urma era un meci intre prieteni, dar totusi simtise o oarecare furie in loviturile lui si nu stia carui fapt se datoreaza aceasta. Se invarti din nou de cateva ori fara sa atace si apoi incerca aceeasi lovitura ca cea cu care il doborase inainte sa vina fetele. Nici gand sa functioneze, ba mai mult fiind luat prin surprindere si fara aparare fu lovit din nou in stomac, apoi peste obrazul drept si apoi trantit la podea. Chris se apleca asupra lui si isi ridica pumnul in aer indreptandu-l apoi catre fata lui. Gerard reusi sa-si strecoare cumva genunchiul si astfel cei doi se rostogolira de cateva ori.
- Incetati! striga Hope exasperata apoi se departa mergand la benzile de alergat. Isi dezbraca hanoracul gri ramanand intr-o bustiera roz si colati negri. Seta aparatul la o viteza medie si incepu sa alerge usor.
Pe saltea, Chris inca statea intepenit deasupra lui Gerard cu pumnul ridicat in sus. Daca Hope nu-i facea sa se opreasca ar fi castiga meciul. Se departa de pe prietenul sau si il ajuta sa se ridice. O cauta cu privirea pe femeia ce-i furase somnul atatea nopti la rand gasind-o intr-un final intr-un colt al incaperii. Inghiti in sec privindu-i trupul frumos ondulat.
La naiba, de ce e atat de frumoasa?! Si de ce sunt atat de coplesit de dorinta de a merge dupa ea?
Natalie si Gerard se retrasesera pe o banca si radeau pe infundate de Christopher care pur si simplu statea ca o statuie si o privea pe Hope ce alerga. Erau convinsi de faptul ca cei doi erau mult prea orbi, dar alesesera sa nu se bage ci doar sa creeze cateva oporunitati pentru ei.
Christopher isi indeparta manusile si isi trecu ambele maini prin par mormaind niste injuraturi. Isi lua prosopul si o sticla de apa apoi inghiti in sec indreptandu-se catre benzi. Langa Hope mai era o fata care alerga exact langa banda ei, dar norocul era de partea lui caci fata tocmai ce pleca cand el ajunse in dreptul lor. Il privi cateva minute zambind admirativ, dar el nici macar nu o observa. Ochii sai erau atintiti asupra blondei ce il exaspera atat de tare, mai ales in ultimele trei zile.
Se puse si el in miscare pe banda de langa Hope, dar ochii ii erau in continuare atintiti spre ea.
-Daca ai venit aici doar sa te holbezi la mine, atunci poti pleca! mormai Hope luand doua inghitituri de apa din sticla ei.
-De cand esti asa de rautacioasa? intreba barbatul inca uimit de atitudinea ei. -Sunt rautacioasa doar cu cine merita!
-Si ce ti-am facut de merit asta?
Hope se incrunta diminuand iteza benzii astfel incat acum mergea la pas.
-Nu vad de ce ti-as raspunde la intrebari cand nici tu nu mi-ai raspuns la ale mele...
Si deodata Christopher intelesese de ce era suparata. Ah, noaptea aia blestemata din Barcelona si dusul ala. De aceea e suparata, ca nu i-am raspuns la intrebarile alea! Dar asta nu explica de ce a incercat sa ma ignore aproape toata saptamana.
-Si oricum, mi-ai zis sa te las in pace asa ca nu vad de ce...
Aha, uite si raspunsul. De aceea ma ignora. Ei, haide! Nu am vorbit serios cand i-am spus asta, eram suparat din cauza starii in care se afla mama... Dar ea e sensibila si inocenta si, futu-i! Trebuia sa ma gandesc ca asa va reactiona. La naiba, e atat de diferita de toate femeile pe care le-am intalnit, nu stiu la ce sa ma astept din partea ei, nu stiu ce ii trece prin capul ala mic si frumos, scot numai tampenii pe gura!
-Nu am vorbit serios, eram suparat! Uite... imi pare rau ca am tipat la tine, nu am facut-o intentionat. Spune-mi ce sa fac ca sa ma revansez!
Hope se uita la el cu ochii mari, iar Chris zambi strengar.
-De ce ai vrea sa te revansezi? intreba ea. Chris se opri din alergat si aproape ca se impiedica atunci cand banda il trase in spate. Se repuse in miscare dupa ce medita o clipa.
-Pentru ca nu-mi place sa fi suparata pe mine si pentru ca nu suport sa ma ignori asa cum ai facut in ultimele zile!
-De ce? insista Hope, iar el pufni.
-Pentru ca nu-mi place si gata! Bine, vrei sa fiu sincer si sa-ti raspund la afurisita aia de intrebare pe care mi-ai pus-o in dus, fie! Nu stiu! Asta e raspunsul, nu stiu de ce ma port asa cum ma port atunci cand sunt cu tine. In acele momente nu pot gandi deloc coerent si actionez la primul impuls.
Hope opri banda si isi apuca sticla de apa si prosopul. Chris o privi curios de urmatoarea miscare dar ofta atunci cand ea incepu sa se indeparteze. Cobora de pe banda lui fara sa se deranjeze sa o mai si opreasca si alerga dupa Hope. O prinse de brat intorcand-o cu fata spre el.
-Inca esti suparata? intreba calm cu vocea usor soptita.
-Eu... nu stiu ce sa zic! spuse Hope.
Christopher ii prinse fata in palme si o privi adanc in ochii aceia albastri pe care ii adora atat de mult. Se apropie de ea pana ajunse sa-si lipeasca fruntea de a ei.
-Spune-mi ca nu mai esti suparata, ingeras!
Cum as putea sa fiu indiferenta cand ii simt raspuflarea pe toata fata, si ma inebuneste cu mirosul lui. Pana si transpirat si obosit de la efortul fizic, tot miroase divin. Mai e si privirea aceea care imi provoaca mancarimi in stomac. Ranjetul acela strengar le bate pe toate si simt ca mi se inmoaie genunchi. Aveam de gand sa continui sa-l ignor, dar confesiunea lui de mai-nainte m-a dat peste cap complet.
Hope isi puse mana peste a lui si buzele ii luara forma unui zambet micut.
-Daca imi dai drumul, ca sa ma pot duce la Adam atunci da! Chris rase si isi departa mainile.
-Bine, dar vreau si eu sa ma joc cu voi!
Hope incepu si ea sa rada si ii facu semn sa o urmeze catre locul de joaca, unde Adam era printre cei mai energici copii. Sare si radea foarte bucuros, iar cand ii vazu pe Hope si Chris apropiindu-se pe fetisoara lui mica aparu un zambet larg.
You spin my head right round, right round
When you go down, when you go down down
You spin my head right round, right round
When you go down, when you go down down
--------------------------
Iertati greselile va rog ^^.
Vreau sa va stiu parerile cu privire la personaje... aveti un preferat? Al meu e Gerard :)) momentan...