“Inima imi batea din ce in ce mai tare.Incercam sa scap din imbratisarea lui.Mainile sale se plimbau pe corpul meu si incercau sa imi dea tricoul jos. Incercam sa ii zic sa ma lase in pace. Dar imi astupa gura cu saruturi. Saruturi care imi provocau scarba. Stiam ca nu era el in acel moment. Alcoolul si drogurile actioneau in locul sau. In locul sau, acum, era un monstru. M-am tot zbatut pana mi-a dat o palma si m-a trantit pe pat. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji si tipam dupa ajutor. Mi-a sfasiat hainele si palmele lui se plimbau lacom pe fiecare particica de piele. Am incercat sa il lovesc, sa il pot da jos de pe mine, dar asta mi-a adus alte lovituri din partea lui. Am incetat sa ma mai lupt. Nu aveam nici o sansa. In acel moment imi doream doar sa mor. El,cel pe care il iubeam cel mai mult, imi facea asa ceva. Parca ceva se rupse in mine. Inca ma mai saruta si imi dadea jos ultimele bucati de material ce au mai ramas pe trupul meu. Am simtit o durere in partea de jos si am tipat. Lui nu ii pasa ca imi provoca numai durere. Voia doar sa isi satisfaca nevoile. Nu ii pasa de mine.”
M-am trezit cu o durere puternica de cap. De ce trebuie sa am mereu acest cosmar? Vreau doar sa uit acea noapte. Dar se pare ca viata isi bate joc de mine si ma face sa imi aduc aminte in fiecare zi acea parte din trecutul meu. Acea zi care mi-a schimbat complet viata.
M-am ridicat din pat si m-am dus catre fereastra. Era o zi insorita,pasarelele cantau si dansau pe cer. Copacii erau inca verzi si isi fluturau crengile intr-un dans stiut doar de ei,in adiera vantului.De ce nu poate fi asa si in sufletul meu? Cer prea mult? Asa se pare…
Am iesit din camera mea si am vrut sa ma duc in camera lui Chloe, dar mi-am adus aminte ca inca nu venise acasa. Imi era dor de ea, desi nu cred ca au trecut mai mult de doua zile.
Imagini de seara trecuta imi treceau prin minte. Dupa tot ce i-am spus, nu a fugit de mine. A fost acolo si m-a strans puternic in brate cand eu nu mai aveam forta necesara pentru a sta in picioare.
S-a auzit soneria si m-am dus sa vad cine e. Cine poate fi la ora asta? Cand am deschis usa, am avut parte de o surpriza,pot spune ca una placuta.
-Hei! Ce mai faci? Eu foarte bine,acum imbraca-te si hai sa mergem. a spus un Derek foarte zambitor.
Intrase in casa si se holba prin jur. Eu inca ramasesm intepenita in dreptul usii.
-Ha? m-am uitat la el ridicand o spranceana. Ce ai fumat? Si unde sa mergem?
-Ehh! Atata vorba strica.Venise in spatele meu si ma impinse spre camera mea.Hai,hai!Imbraca-te. Si sa fie ceva lejer,fara tocuri,fusta mini si bust la vedere.
M-am intors spre el si i-am aruncat o privire urata.
-Ziceam si eu! spuse el razand si ridicandu-si mainile in semn de predare.
Am intrat in camera si el statea in tocul usii uitandu-se la mine.
-Iesi! am tipat la el.
-Da’ nici nu am intrat in camera.
Doamne! Copilul asta mai poate rade mult? M-am mai uitat odata la el urat si “ a iesit” din camera mea. Inainte sa ma schimb,am inchis usa…Nu voiam sa ma mai trezesc cu el pe cap.
I-am respecat cerintele si m-am imbracat lejer. Pantaloni scurti si maieu.
Cand m-am intors in living el privea o fotografie de familie. In ea eram eu si cu parintii mei. Aveam un zambet larg pe fata. Poza a fost facuta cand implinisem noua ani. Ma simteam atat de mare atunci. Aceea fusese ultima noastra poza impreuna.
A observant ca ma uitam la el si s-a intors spre mine. I-am zambit si am facut o pirueta,intrebandu-l daca asa era bine,primind inapoi un raspuns afirmativ.
Am iesit din casa si pe strada era parcat un suv negru.Derek se indreptase spre masina si imi deschise portiera.Am intrat si mi-am pus centura de siguranta. El a dat un ocol masinii si a intrat si el in masina. A bagat cheile in contact si motorul a inceput sa toarca. Mi-a mai aruncat un zambet specific lui si ne-am miscat din loc.
-Deci unde mergem? l-am intrebat dupa vreo zece minute de tacere.
-Pai m-am gandit ca amandoi avem nevoie de putina distractie, deci mergem la parcul de distractii.
Mi-a mai aruncat un ranjet specific lui si s-a concentrat pe condus.
A trecut mult timp de cand nu am mai fost intr-un parc de distractii. Ultima oara cand am fost acolo, eram doar o fata obisnuita, o adolescenta care traia clipa. Parca asta s-a intamplat acum multi ani,dar de fapt au trecut doar doi ani. Imi aduc aminte cu placere de prima oara cand am pasit intr-un parc de distractii. Eram cu parintii mei, amandoi tinandu-ma de mana, si paseam timida pe poarta impunatoare a parcului. Eram foarte micuta, aveam vreo cinci ani daca nu ma insel. Era mult zgomot si multa lume. Acest lucru ma speria ingrozitor. Tin minte ca il trageam pe tatal meu de pantaloni si ii spuneam ca vreau acasa, iar el imi spunea ca nu are de ce sa imi fie frica deoarece el va fi acolo cu mine. Am stiut ca spune adevarul si frica mi-a disparut imediat. Atunci, el imi cumparase o vata de zahar. Pentru prima oara gustasem asa ceva. Am luat cu degetelele mele o bucatica de vata de zahar rozalie si am dus-o la buze si am simtit cum mi se topea in gura,iar aroma acesteia era una dulce. Toata eram la gura cu vata de zahar si aveam mainile lipicioase. Pantalonii tatalui meu erau lipiciosi si plini de vata pentru ca il trageam de ei cand vedeam ceva ce ma fascina. Ziua aceea a fost una de neuitat care a ramas acum doar o amintire.
Nici nu imi dadusem seama ca ajunsesem. Derek parcase masina in parcarea gigantica a parcului. Cand am coborat din masina m-a izbit un miros de vata de zahar, mancare nesanatoasa,iar pretudindeni se auzeau rasete,tipete de copii, muzica specifica balciurilor, sunetele provocate de carusele. Era o combinatie de zgomote care pentru mine formau o melodie de mult uitata. Am inchis ochii si am savurat aceasta melodie.
Derek venise langa mine si ma imbrancise spre primul stand.
-Hai,hai! Vreau sa incerc toate jocurile pana plecam.
-Stii ca nu ai nici o sansa,nu?
-E cumva o provocare?
Am ras si l-am urmat. Va fi o zi lunga.
Era mai ceva ca un copil. La primul stand, trebuia sa impuste ratustele. L-am privit cu atentie, urmarindu-i fiecare miscare. Nu il mai privisem pana acum cu atata atentie. Cred ca niciodata nu am observat cat de frumos e de fapt. Mereu l-am considerat un badaran care isi baga coada unde nu trebuie. A lovit in cele din urma si ultima ratusca si a castigat un ursulet maro si pufos pe care mi l-a inmanat mie. Avea un zambet mare pe fata. Doar pentru ca il vedeam asa zambind am inceput si eu sa zambesc. Am strans ursuletul in brate si i-am multumit. Mi-a mai zambit odata si a mers la urmatorul stand. Eu eram in urma lui si pentru prima oara am observat cat de inalt e si ca are un spate misto. Ce e cu mine? Pana acum nu am mai vazut lucrurile acestea. La urmatorul stand trebuia sa nimereasca sticlele.
-Pana deseara nu o sa mai ai unde tine ursuletii. Chloe o sa aiba cu ce sa se joace.
Si normal, a mai castigat un ursulet. Voia sa se duca la urmatorul stand, dar nu l-am mai lasat. In apropiere sa auzeau tipete si rasete. L-am luat de mana si l-am tras inspre acea directie. Cand am ajuns acolo am vazut ca un om statea deasupra unui bazin cu apa si lumea incerca sa loveasca tinta.
-Vreau si eu! i-am zis la Derek si m-am asezat la rand.
Cei din fata noastra au incercat sa loveasca tinta,dar doar cativa reusind. Venise si randul nostru, iar prima incercare o avea Derek.
-Ia notite! a spus el ingamfat.
Luase o minge si aruncase spre tinta,dar aceasta nu a ajuns unde trebuia. Am inceput sa rad de el si l-am dat la o parte. Am luat si eu o minge si am aruncat-o cu toata forta spre tinta si s-a auzit un splash.
-Cred ca tu ar trebui sa iei notite! i-am spus scotandu-i limba.
Saracul de el, a ramas socat.
-Hai sa mergem la cabina saruturilor.
-De ce?
-Poate e una buna acolo.Dah!
-Si eu?
-Si tu,ce?
-Eu ce fac? Nu o pup pe aia.
-Ma poti saruta pe mine.
Nu i-am mai putut raspunde pentru ca m-a tras spre el si si-a lipit buzele de ale mele. La inceput am fost uimita,dar apoi i-am raspuns la sarut. Sarutul nu a fost unul lung, dar mi-a placut.
S-a retras si mi-a zambit. L-am privit in ochi si am ramas hipnotizata. Acei ochi verzi ca doua smaralde straluceau si erau atat de frumosi incat ma puteam pierde in ei pentru totdeauna.
A inceput sa se intunece si era vremea sa plecam. In cele din urma, chiar a fost o zi minunata,dar ma tem ca, incep sa simt ceva pentru Derek.
Am urcat in masina si am pornit la drum. Muzica tipa in boxe si zburam pe autostrada cu o viteza cu mult peste cea legala.
In spatele nostru au inceput sa se auda sirenele.M-am uitat disperata spre Derek si acesta a incetinit si a oprit muzica.
-Stii.. avem o mica problema, carnetul meu de conducere e, sa zicem, suspendat..
-Poftim?!
Adica el a condus fara carnet si sunt sanse sa ajungem la parnaie?
Politistul a ajuns in dreptul portierei si a batut in geam cu lanterna.Derek a lasat geamul in jos si politistul a inceput sa vorbeasca.
-Stiti ca ati depasit limita legala de viteza?
-Stiu,domnule politist,dar iubita mea e grav bolnava si trebuie sa ajungem la spital de urgenta.
Polistul a indreptat lanterna spre locul meu. Nu stiam ce sa fac,dar bine ca nu imi putea vedea fata deoarece stateam cu capul spre geamul din partea mea. Am inceput sa tusesc puternic si sa ma prefac ca am frisoane.
-Bine,mergeti.
S-a dat la o parte si s-a intors spre masina sa. Derek a inchis geamul la loc si a apasat pe pedala.
-Bine jucat!
-Ai de dat niste explicatii!
-Da,dar mai tarziu. a zis zambind si a dat muzica mai tare.