Azuri își sprijini coatele de masă și își lăsă capul sprijinit de brațe . O urmărea pe Lefida cum se plimba dintr-o parte-n alta explicând lucruri despre zei iar ea își înăbuși căscatul .
- După cum am spus și acum câteva minute , zeii dețin câte un obiect specific ce le definesc puterea . Legendele spun că obiectele lor le dețin puterea și dacă le-ai putea fura unul dintre obiecte ai putea deveni tu însuți un zeu . Lefida dă pagina la cartea pe care o ține în brațe admirând desenul de pe pagina .
Aceasta întoarce desenul spre Azuri doar pentru a o vedea cum moțăie liniștită . Încântarea de pe chipul Lefidei se șterge și atunci când închide zgomotos cartea Azuri tresare speriată . O privește pe Lefida care era în fața ei cu expresie încruntată .
- Nu dormeam . Se apără Azuri schimbându-și poziția pe scaun .
- Sigur . Lefida își pune o mână în șold și își țuguie buzele voluminoase .
- Serios ! Ai spus că zeii dețin câte un obiect specific și că dacă reușești să le obții e posibil sa le furi puterea devenind tu însuți un zeu . Azuri își mușcă buza de jos și își pipăie buzunarul în care se află așchia din statuie .
- Oh ! Exclamă Lefida surprinsă .
- Vezi ? Sunt atentă doar că azi m-am trezit devreme , am avut și multe informații de asimilat . Îmi e greu să fiu foarte activa .
- Înțeleg , pentru toți a fost o zi extrem de plină de surprize. Parcă nici nu-mi vine să cred că zeii s-au întors . El atât de ... ireal ! Sunt încă oamenii care au trăit pe vremea Erei Negre , dacă ar afla că istoria s-ar putea repeta ...
- Stai puțin ... Dar Era Neagră când s-a sfârșit mai exact ? Azuri se ridică de pe scaun pentru a se dezmorții și veni lângă Lefida .
- Acum 20 de ani , aproximativ . Lefida se sprijini în palme de marginea mesei și încearcă să nu se învinovățească .
Cum nu și-a dat seama? Pielea arsă de soare , ochii căprui , buzele pline cu dinții curați ca laptele și accentul tipic . Se vedea de la o poștă că era din Aysu . Cum ea , care acolo se născuse și copilărise , nu reuși să-și recunoască poporul ? Dar acesta nu mai e poporul ei , nu mai e nimeni în Aysu care să conteze pentru ea , e un regat ca oricare altul .
- D-a ? Azuri se blestemă pentru glasul ei sugrumat . Și eu sunt din ... Aysu . Lăsă ea porumbelul să-i zboare din gură .
- Oh ! Lefida zâmbi încântată . Mă bucur atât de mult că mai este cineva care să fie din același regat ca și mine . Fără supărare dar nu prea semeni cu un aysu .
- Mda . Azuri pipăi din nou după așchie și își mușcă interiorul obrazului .
- Îmi pare rău , drăguță. Lefida își duce mâinile la gură cu o expresie de pură părere de rău . Nu am vrut sa te jignesc , sunt sigură că ești o aysu în exterior cât și în interior.
- Nu sunt o aysu ! Se răsti Azuri mârâind . Lăsăm orele de istorie pe altă dată , am treabă . Azuri ieși din încăpere trântind raftul cu cărți în urma ei .
După ce ieși din cameră se simți vinovată . Nu ar fi trebuit să țipe la Lefida , până la urmă ea spuse că e din Aysu . Dacă Asahi ar fi aici ar fi luat-o de ureche și i-ar spune să-și ceară scuze . Pe urmă i-ar da o palmă după cap spunându-i că și ceilalți au sentimente nu numai ea .
Scoase așchia și o privi pentru câteva secunde înainte să o pună din nou în buzunar oftând . Muzeul oricum s-a deschis deja deci nu mai are niciun motiv să se grăbească. Statuia lui Adaminis poate să mai aștepte , până la urmă nu pleacă nicăieri . Poate nici nu se va uita cineva atent la statuie , de când stă ea la muzeu numai străinii au vizitat secțiunea zeilor și nici atunci nu au stat prea mult .
Azuri redeschide raftul și se uită puțin în cameră înainte de a intra. Lefida își strângea foile și cărțile cu ochii în lacrimi iar atunci când observase că Azuri s-a întors în cameră încercă să ascundă faptul că a plâns . Acum vinovăția o mânca de vie și simți că o să înceapă și ea să plângă.
- Îmi pare rău , Lefida . Nu am vrut să țip la tine , tu nu ai nicio vină . Azuri fugi spre ea și o strânse în brațe cu lacrimi în colțurile ochilor.
- Nu , mie îmi pare rău . Nu ar fi trebuit să deschid un subiect atât de sensibil . Am fost insensibilă. Lefida o strânse mai tare în brațe .
- Nu , e vina mea . Tu nu aveai de unde să știi că e un subiect atât de sensibil.
Se despărțiră din îmbrățișare și Lefida își ștergea lacrimile care i se scurgeau pe obraji. Lefida voia să continue cu scuzele dar o voce o întrerupe .
- Îmi pare rău că trebuie să vă întrerup momentul . Asahi avea o desagă în mână și le privea pe fetele care acum câteva minute își plângeau greșelile .
- Ai stricat tot momentul . Azuri își pune mâinile în sân și îl privește încruntată pe Asahi care aruncă desaga pe masă și se pune între fete .
- Nu știam că istoria zeilor o să vă emoționeze atât de tare . Asahi rânji spre Azuri și ea pufni .
- Îmi pare rău , Azuri , Asahi . Sunt puțin cam emotivă . Lefida se rușină de ieșirea ei nepotrivită .
- Nu-l băga în seamă , Lefida . Asahi e la fel de emotiv ca o buturugă . Azuri o mai strânge încă o dată în brațe pe Lefida . Încă o dată , îmi pare rău . Eu trebuie sa plec , am niște treabă , continuăm mâine cu lecțiile . Azuri plecă iar Asahi își îndreptă atenția spre Lefida .
- Ce a mai făcut ? Asahi se uită atent în ochii Lefidei pregătit să audă cum Azuri făcuse altă prostie .
Lefida avea impresia că mai bine rămâne între ele două discuția lor despre Aysu . Azuri nu părea deloc încântată de a vorbi despre locul ei natal și era sigură că Asahi nu ar fi renunțat atât de ușor . Ar fi răscolit totul despre Azuri cu sau fără permisiunea ei . Dar ea nu îi va spune nimic despre asta , dacă Azuri vrea să țină lucrurile secrete , vor rămâne secrete .
- Ne-am certat puțin pentru că nu era atentă la ceea ce-i spuneam . Dar după ce am discutat ,puțin mai aprins , am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să facem lecțiile mâine . Lefida îi zâmbi lui Asahi și își adună lucrurile înainte de a pleca .
Asahi aprobase dar nu credea nici o iotă din ce-i spuse Lefida . Era imposibil ca o cearta cu Azuri să se sfârșească cu ea cerându-și scuze . De obicei pentru asta era Asahi , să-i atragă atenția când exagera . Avea să lase lucrurile așa , deocamdată.
Azurii privi lichidul transparent din sticluță și i se părea imposibil ca apa din sticluță să poată lipi așchia dar , până la urmă , nu ea era expertul . Dacă un inventator , adică Tremor , spunea că rășina lotusului de cascadă poate lipi orice material cine era ea să-l contrazică . Pune sticluța înapoi în buzunar și privește lumea grăbită din jurul ei .
Toți păreau atât de grăbiți dar liniștiți , niciunul nu bănuiește că tiranii care i-au terorizat acum 20 de ani s-au întors . Nimeni nu știe înafară de grupul lor ciudat și pestriț . Un inventator , o profesoară de istorie , un spion , un rege și o hoață . Că veni vorba de hoție ea nu furase nimic astăzi înafară de acel inel .
Inelul ! Azuri se verifică dar nu-l mai avea , căutase în fiecare buzunăraș dar nu mai era . Asahi ! Sigur el îl luase pentru că o văzuse atunci când îl furase . Pieptul lui Azuri se încălzi și lovi cu piciorul într-o piatră țipând frustrată . Toți s-au oprit din graba lor și o priveau acum . Ea privi în jurul ei și pe urmă plecă furioasă spre muzeu .
Nimeni nu-i fură lucrurile ! O să-i arate ea ce se întâmplă atunci când cineva îi fură lucrurile . Când ajunge la muzeu trage de ușă dar aceasta refuză cu încăpățânare să se deschidă. Trage mai tare și pe urmă se împinge în ea dar degeaba , era blocată . Își trecu cu mâna prin păr și pe urmă se îndreptă spre spatele muzeului .
După ce se cățără pe burlan , cu transpirația curgându-i pe șina spinării , intră prin acoperiș închizând totul în urma ei . Camera ei din pod rămase la fel cum o lăsase cu așternuturile împrăștiate și întunecată . Privi rafturile pe care erau așezate tot felul de obiecte pe care le furase și observase un loc unde inelul s-ar fi potrivit perfect .
- Vei plăti pentru asta , Asahi ! Mormăi și își încleștă maxilarul .
Azuri scoase butonii pe care îi furase de la Lain și îi așeză pe un raft între o păpușă de porțelan și o pisică de pluș cu ochii negri din mărgele . În ochii îi sări săculețul din fundul raftului , săculețul în care se afla broșa .
Acum , dacă analiza mai bine situația , visul i se păru chiar foarte interesant și ciudat . Acele pene erau atât de frumoase iar răceala emanată de acei șerpi era chiar foarte primitoare . Ochii aceea de aur i se păreau atât de cunoscuți iar veșmintele albe păreau foarte confortabile .
Spre deosebire de visul pe care îl avuse atunci când Asahi o adormise . Era legată la mâini și la picioare cu două perechi de cătușe grele și alerga cât o țineau picioarele căci simțea cum ceva o urmărește , o fiară sălbatică și oribilă . Coșmarul acela chiar fusese oribil dar nu mai oribil ca realitatea că zeii sunt vii , ca realitatea că Adaminis e viu .
Luase săculețul și îl pipăi pentru a se asigura că broșa era încă acolo apoi îl aruncase înapoi pe raft . Deschise trapa și coborî scara pentru a intra în muzeu . Când intră în secțiunea zeilor se căută prin buzunare după rășină și așchie .
- Am reușit să fac rost de ceva lipici . Voi știați că rășina lotusului de cascadă poate lipi orice ? Le spuse Azuri statuilor fără să le privească fețele plictisite.
După ce găsi rășina și ciobul își ridică privirea spre statuile zeilor dar împietri . Piedestalele erau goale , statuile zeilor lipseau .