Să furi de la zei

Așchia Lui Adaminis

            Furia fierbea în interiorul Azurei amintindu-și de mama ei ce a părăsit-o pentru că nu putea trăi fără Adaminis. Ea a putut trăi fără să fie zeiță și fără Adaminis iar faptul că mama ei nu a putut îi provoca dezgust.

- Ma părăsit pentru tatăl meu! Azuri pufni în râs. A mai pățit cineva așa ceva că eu nu am mai auzit.

- Dar dacă ne luăm după legendă și după faptul că piatra lui Adaminis chiar există, asta nu înseamnă că și Sarah a existat? Lefida se încruntă. Dacă Adaminis a iubit-o pe Sarah atât de mult de ce a făcut un copil cu o altă femeie?

- Aici lucrurile sunt mai ciudate. Adaminis a creat-o pe Nevra ca pe o copie fidelă a lui Sarah. Problema e că dacă a fost creată de Adaminis acesta o poate controla iar el nu voia asta, așa că a decis că vrea un copil. A vrut pe cineva pe care nu-l poate controla, cineva independent fizic și mintal.

- Deci să văd dacă am înțeles : Adaminis a iubit-o pe Sarah, Sarah a murit, Adaminis a creat-o pe Nevra după Sarah dar nu a fost mulțumit doar cu asta așa că a vrut un copil, te-ai născut tu, a apărut vrăjitorul iar Adaminis împreună cu zeii au fost împietriți, vrăjitorului îi este milă de tine și te lasă în " viață " împreună cu Nevra.

            Lain trage aer adânc în piept și pe urmă își încheie rezumatul.

- Voi plecați iar nimeni nu vă caută pentru că nimeni nu știe de existența Nevrei.

- Un rezumat lung dar cam așa ceva. Nevra pleacă în Aysu și găsește un fermier care va fi tatăl meu și soțul ei. Din când în când revine în Underfalling împreună cu mine, eu am presupus că voia să-l scoată din piatră pe Adaminis.

           Azuri tăcu dar Lefida completă golul lăsat de Azuri.

- Iar atunci când își dă seama că nu o poate face se sinucide. Tu ai rămas singură să supraviețuiești într-un regat străin.

- Și ca să fie totul sigilat, "soțul" ei se spânzură și mă lasă și el baltă. Iar eu nici nu-l pot învinovăți, nu e ca și cum eram fiica lui. Dacă stau să mă gândesc, ei doi se meritau. Un cuplu de sinucigași nepăsători.

- Zeița Furtului și a Dorinței... Asahi își mușcă buza de jos. Asta nu înseamnă că dacă ești fiica ei ai și puterile ei?

- Nu știu. Nu m-am gândit la asta dar acum că ai spus asta totul se leagă. Inelul pe care l-am furat înapoi de la tine, Asahi.

- Stai, l-ai furat înapoi?

              Azuri continuă ignorându-l pe Asahi.

- Colierul cu perle. Așchia lui Adaminis... Toate le-am furat fără să mă apropii de ele. Eu chiar am puterile Nevrei?

                Fata își privi propriile mâini dar nu simți nimic diferit la ele sau la propriul corp. Totul părea atât de normal la ea.

- Despre ce așchie vorbești, Azuri? Întrebă Lain.

             Azuri se scotoci prin buzunare și pe urmă scoase așchia ce ar fi trebuit să fie o parte din obrazul lui Adaminis. Era atât de măruntă încât uitase de ea.

- Nu e așchia de care mi-ai spus că vrei să o lipești? Tremor se apropie de mâna întinsă a Azurei. Ba ea e!

- Da, nu am mai apucat să o lipesc. Azuri o prinde între degetul mare și cel arătător. Când am ajuns la muzeu statuile nu mai erau.

- Deci asta e o bucată din Adaminis? Asahi își prinde baza nasului cu două degete. Iar tu o porți în buzunar ca o firmitură de pâine.

- Nu e bucată așa mare, e din obrazul lui. Jumătate din fața lui e împietrită din cauza asta.