Să furi de la zei

Inelul

    Azuri rămase o clipă privind piedestalele goale . Dezmeticindu-se se așeză cu fundul pe un piedestal de marmură și se gândi logic . Lain trebuie să fi dat ordinul ca statuile să fie scoase din muzeu , poate că își dori să-i îndepărteze cât mai mult pe oamenii de zei . Oare au observat statuia ciobită ? Oare aveau să o de-a afară din muzeu ?

    Dacă o să fie dată afară din muzeu o să-l strângă de gât pe Asahi.  Dacă el nu ar fi răpit-o de pe stradă ar fi avut timp să repare statuia ! Dar poate că statuile au fost luate cu mult înainte , în noapte , ca nimeni să nu observe . Oare de aceea era închis muzeul ? Posibil . Poate aveau să aducă altceva în locul zeilor  , Azurei i-ar fi plăcut schimbarea .

      Ea pune sticluța cu lipici înapoi în buzunar și se joacă cu așchia între degete . Ar fi trebuit să vorbească cu Lefida și să stabilească următoarea lecție de istorie dar nu mai voia să stea niciun minut în aceeași cameră cu Asahi , o enervă la culme azi dar măcar se răzbună. Scoate săculețul cu galbeni din buzunar și zâmbește conspirativ .

       Dar banii lui Asahi nu o satisfăceau , voia acel inel cu safire . Poate îl va lua înapoi data viitoare când se va întâlni cu Asahi , acum avea bani . Zgâlțâi săculețul și ascultă clinchetul fin al monedelor lovindu-se între ele . Ar putea merge să bea toată noaptea dar gândul la greața de dimineață îi făcu stomacul ghem . Sau poate că foamea îi făcu stomacul ghem căci nu mâncase nimic toată ziua. 

- Atunci totul e stabilit . O să-mi iau ceva de mâncare și mă voi întoarce înapoi la muzeu pentru un pui de somn bine meritat .

     Azuri sări de pe piedestal și își întinse oasele . Ar putea merge în piața mare să-și cumpere ceva bun de mâncare sau să meargă la hanul din capătul opus al satului . Hanul avea mâncare caldă și gătită dar era departe iar piața era chiar la o aruncătură de băț plus că avea ocazia să cumpere și câteva plăcinte bune de la vreo bătrânică .

      Nicio secundă nu-i trecu prin gând să se întoarcă înapoi prin pod și mai apoi pe acoperiș , avea să iasă printr-o fereastră. Noroc de cei care s-au gândit să  încuie ferestrele doar pe interior , până la urmă statuile nu evadează , cei care vor veni vor dori să intre nu să iasă. Doar Azuri e nebuna care iese pe fereastră încercând să nu atragă privirile celor ce se îndreaptă spre piață .

        Azuri își puse un braț peste față ferindu-și ochii din calea luminii orbitoare . Aseară mâncase atât de bine încât adormi pe loc atunci când intră în pod . Dar acum , când soarele îi deranjase somnul , nu își dori nimic altceva decât să se reîntoarcă în vis .

      În visul în care se putea odihni pe o pășune cu iarba strălucind ca și cum ar fi fost făcută din emeralde . Cerul strălucind a safire și simțind mirosul parfumat al unor flori pe care nu le putea descrie . Culorile fiind aprinse și lucind o făceau pe Azuri să amețească , să nu se poată desprinde de acea priveliște . O lume de basm cu fructe dulci și zemoase , dar doar un vis . Un vis care o făcea să se înfioare și sângele să-i pulseze cu furie .

- Doar un vis . Murmură pentru sine și inspiră adânc simțind în gură un gust dulce.  Dar plăcintele de ieri nu au fost un vis . Își trecu limba peste buze și zâmbi .

    Se întinde simțindu-se plină de energie și privi pe fereastră, era amiază și ea abia se trezi.  Ziua deja era perfectă după părerea ei așa că se ridică molatică din așternuturi. Sentimentul de trădare îi părăsi corpul căci azi se simțea atât de împlinită încât avea de gând să-l ierte pe Asahi . Nu știa de unde venea unda de bucurie dar era atât de încântată încât ar fi strâns în brațe și un copac .

     Când săltă în picioare ceva îi căzu din palmă . Clinchetul fu atât de scurt încât Azuri abia sesiză schimbarea de greutate din palmă. Se uită pe jos în căutarea a ceea se i se păru ei o monedă , probabil îi rămase în mână aseară. Ceva luci pe podea și când îl ridică zâmbetul i se șterse de pe buze . Se încruntă pentru o secundă iar după ce recunoscu obiectul țipă aruncându-l pe podea .