Să furi de la zei

Povestea lui Adaminis

       Supa îi rămase în gât . Ea se ridică și scuipă lichidul ce îi intră în plămâni și își lovi pieptul cu palma . După ce lichidul îi părăsi plămânii lovi podeaua cu pumnii .

- O să te omor , Lain ! Mârâi ridicându-se în picioare și ștergându-se la gură .

      Statuile din muzeu nu erau doar niște simple statui ci zeii prinși în piatră . Erau ascunși la vedere , până la urmă cine s-ar fi gândit că statuile acelea erau cu adevărat zeii . Frânturi din acea seară îi năvăliră prin cotloanele minții și obrajii i se înroșiră. Țipase la zei , îi făcuse idioți iar pe Adaminis cel mai idiot dintre toți . Plânse pe umărul zeului și îi ciobise și obrazul .

- Oh , nu-mi vine să cred.  Azuri își trecu mâinile peste față oftând . Cum pot fi atât de penibilă ? Se întrebă pe sine bucurându-se că Asahi nu era acolo pentru a-i spune că ea a fost tot timpul penibilă .

     Își aminti de ciob și din instinct își duse mâna la piept unde , dacă ar fi fost îmbrăcată cu hainele ei , ar fi trebuit să aibă un buzunar . Era oricum inutil căci lăsase ciobul la muzeu pe unul dintre rafturile ei . Nici măcar ea nu putea să fure ceva de la o distanță atât de mare .

- Acum ce mă fac ? Ea se bufni pe pat și își sprijini bărbia în palme . Ce să fac , Asahi ? Tu ce ai face dacă un zeu ar susține că ești copilul său ? Probabil i-ai spune că tu nu ești un copil de zeu , tu ești un zeu  .

     Ea își aminti de povestea lui Asahi despre piatră și Adaminis . Adaminis chiar ar fi trebuit să aibă un copil dar el a ucis-o pe acea muritoare căci nu voia să aibă un copil ce i-ar fi furat puterea.  Dar zeul susținea că ea nu este fiica unei muritoare ci a unei zeițe .

- Nevra ... Murmură cercetând în propria minte informații despre zeiță .

    Dacă este cineva care cunoaște zeii atunci Lefida este aceea . Dacă ea nu știe de nicio zeiță a hoților atunci ea nu a existat darămite să mai aibă și un copil și acel copil să mai fie și Azuri . Deja lucrurile nu mai aveau nicio logică, zeul a greșit .

- Asahi a spus că zeul a fost distrus de faptul că și-a ucis marea iubire ...

      Poate că zeul e atât de distrus încât a înnebunit și acum crede că ea este fiica lui . Ea de fapt nu este dar se agață de minciuna asta pentru a se consola pe sine . Ea se încruntă furioasă .

- Eu nu sunt bandajul nimănui . Își înfipse degetele în salteaua moale a patului încrețindu-și nasul .

- Îmi pare rău că a durat atât de mult . Adaminis păși în cameră iar Azuri tresări .

     Zeul privi supa de pe jos și își ridică privirea tăioasă ca o lamă asupra Azurei . Inspiră aer adânc în piept și oftă învins în timp ce ochii ei înfricoșați îi urmăreau orice mișcare .

- Eu nu am ...

- E în regulă. Zeul pocni din degetele de la mâna stângă și pata dispăru de pe podea . Să înțeleg că nu-ți place supa , e bine de știut .

     El se plimba prin cameră cu mâinile la spate neștiind ce ar fi putut să spună . Cum ar trebui să se comporte ? Cum ar trebui să-i vorbească ? Ar fi vrut să o strângă în brațe dar poate ar fi fost mai mult decât ar fi putut suporta inima ei micuță .

- Nu are sens . Spuse într-un final Azuri simțind cum o furnică limba . Tu ai iubit o muritoare pe care ai ucis-o ! Azuri se ridică în picioare o fărâmă de curaj pulsându-i în vene .

      Zeul se afla cu spatele la ea dar putea simți încordarea și tensiunea ce învăluia trupul zeului . Mâna stângă îi zvâcni ,  mișcare bruscă și nimicitoare ce ofili toate florile ce luminau încăperea .