Îți mulțumesc că m-ai sărutat chiar și atunci când buzele mele erau otrăvite cu ură!
★
M-am uitat preț de câteva secunde la ușă, adunându-mi curaj și am intrat, fără să mă sinchisesc să bat.
–Avril! Jackson mă privește, șocat de prezența mea.
–Unde e Klaus?
–Domnul Ross este în birou.
–Să nu ne deranjeze nimeni!
–Sigur!
M-am îndreptat spre biroul lui Klaus, cu emoții, temându-mă de ce aș putea afla.
–Puteai să mă anunți că vii! Comentează când mă vede și îmi dau ochii peste cap.
–De ce? Ca să-ți pui câinii de pază pe mine?
–Oh, nu! Ei nu sunt pentru așa ceva, dar pisicuțele mele, cu siguranță, o să te convingă!
–Nu mi-e frică de mâțele tale, Klaus! Și în plus, îmi ești dator!
–Ce vrei?
–Vreau să știu cum a început totul.
–Nu sunt în măsură să-ți spun eu povestea asta, Avril. Vorbește cu Xander mai bine! Încearcă să mă expedieze, dar de data asta nu aveam de gând să renunț.
Aveam să aflu toată povestea.
–Nu am încredere în el.
–Și în mine ai? Ar trebui să-ți spun că totul a fost o șaradă organizată de noi și că eu nu-ți sunt, de fapt, dator?
–Mă așteptam! Atunci ce spui de un târg?
–Un târg?
–Eu îți spun tot ce știu despre Alek și șeful său, iar tu îmi spui adevărul și îmi oferi protecție.
–Cum rămâne cu fratele și bunica ta? Sau cu loialitatea ta?
–Oh, protecția nu e pentru mine, ci pentru ei! Eu sunt în stare să-mi port de grijă! Și nu merită să fiu loială unui om, care mă tratează ca pe un animal de companie.
–Ia loc! Îmi face semn spre fotoliu.
–Prima dată, vreau pe cineva care să-mi păzească fratele și bunica 24/7!
–O să-i spun lui Jackson să trimită pe cineva.
–Bun! Acum, vreau să știu totul!
–Nu știu cum a reușit Xander să dea de tine, doar m-am trezit cu el într-o zi, spunându-mi că are un plan.
–Deci n-a fost ideea ta?
–Nu în totalitate. Cum spuneam, Xander a venit cu ideea, iar eu am făcut să se întâmple. I-am cerut o favoare decanului de la NYU. Dar după un timp, faptul că aveam să te aducem în New York nu mai era suficient pentru Xander. Era orbit de răzbunare și voia capul lui Alek cu orice preț. Eu l-am împins de la spate să continue cu planul. Era singura șansă ca să îl țin în siguranță. I-am spun că Alek o să turbeze când vă va vedea împreună. Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca totul să decurgă cum trebuia. Până ai ajuns aici și ne-ai dat viața peste cap tuturor!
–Oh, deci e vina mea? Mă răstesc.
–Nu, nu mă înțelege greșit, nu la asta m-am referit!
–Atunci?
–Nu ne-am așteptat să ai un impact atât de puternic asupra lui Xander. Dintr-o dată, parcă singurul lui țel era să te protejeze de toată mizeria asta. Ideea de răzbunare nu mai conta atât de mult pentru el.
–Tu ai aranjat să intru în piesa de teatru?
–Ce piesă? Întreabă neștiutor.
–Nu mă minții, Klaus! Piesa de teatru în care am fost aleasă la școală!
–N-am nici o idee despre ce vorbești! Tot ce am făcut noi a fost să fii admisă, restul a fost doar meritul tău.
–Totul a fost ideea voastră? Vocea mi se sparge pe la mijlocul propoziției, devenind din ce în ce conștientă de toată situația asta. Școala, campusul, jobul, prietenii. Am crezut că venind în New York, o să reușesc să scap din cușca în care eram captivă și fără să fiu atentă, am ajuns prizonieră în alta.
–Klaus! Vocea lui Xander mă face să-mi întorc privirea speriată.
Nu durează mult și brunetul dă buzna în birou.
–Starr! Șoptește, oprindu-se pe loc, privindu-mă șocat, parcă nevenindu-i să creadă că sunt aici.
–Ce cauți aici? Îl întreb.
–Eu? Tu ce cauți aici? Nemernicule, parcă ți-am spus să stai departe de ea! Se răstește la Klaus, privindu-l criminal.
–Ea a venit la mine, Ezra!
–Poftim? Își întoarce privirea spre mine, parcă așteptând o explicație din partea mea.
–Trebuia să aflu adevărul!
–Ți-am spus deja tot, Starr!
–Ei bine, nu mai am încredere în tine, așa că trebuia să fiu sigură!
–Și în el ai încredere?
–Pentru că mă așteptam la așa ceva din partea lui! Nu dau doi bani pe trădarea lui Klaus! Dar tu? Ai fost ultima persoană la care m-am gândit că ar putea să-mi facă una ca asta!
–Am făcut toate astea ca să te protejez!
–Și ce bine ți-a ieșit, nu? Îl ironizez.
–Ce vrei să fac ca să-ți demonstrez că te iubesc?! Pentru că te iubesc, Starr! Te iubesc cu tot ce am! Te iubesc cum nu am crezut că o s-o fac vreodată! Da, sunt vinovat. Am greșit. Dar asta a fost înainte să te cunosc!
–Ce vreau să faci? Vreau să mă lași naibii odată în pace! Vreau să uit că te-am cunoscut și că m-am îndrăgostit de tine! Răbufnesc furioasă.
Ochii săi încep să strălucească și își mută privirea. Face câțiva pași mai aproape de mine și își întoarce din nou privirea, cu lacrimi în ochii. Gura mi se deschide din cauza șocului. Plângea?
–Îți mulțumesc că m-ai sărutat chiar și atunci când buzele mele erau otrăvite cu ură! Îți mulțumesc că m-ai iubit când inima mea era făcută bucăți! Șoptește și iese din încăpere, lăsându-mă în urmă cu întrebări.
–Urăște-l cât vrei, Avril, dar pentru tine, el va rămâne mereu Xander Black, băiatul care ți-a vindecat inima!
–Și totodată cel care a făcut-o bucăți! Răspund fără să mă întorc spre Klaus și plec și eu.
Am găsit în sfârșit piesele de puzzle din poveste. Am aflat secretul cel mare, de care cu toții se temeau. Dar acum, mi-aș fi dorit să nu-mi bag nasul.