{Last 2 chapters 😩🔪}
"Să-ți faci și tu o idee... MÂINE ABSOLVIM" urlă veselă Yuri și îi sare in brațe lui Yeonjun.
Tot grupul de prieteni era acum în spatele liceului de care vor scăpa in scurtă vreme, chiar dacă orele s-au terminat, mai exact... practica de vară.
"Nu am venit de mult, dar mi-a plăcut aici la școală" mărturisește Minyeong și se agață ușor de brațul lui Heeseung, fără să-și incurce privirea cu a lui.
"Tot vorbind de școală... unde dați la academie?" întreabă mândru Taehyun
Cu nepoțelul in brațe, Sunghoon spune vesel "Eu dau la drept~"
"De la muzică la drept? Oho~ domnu' avocat!" --- Kai
"Tot te vaiți atâta, tu unde te duci?"
Sigur pe el, de parcă a salvat lumea de foamete, Kai îi răspunde lui Taehyun" Eu ori mă las de tot, ori vând drogu-" dar intervine Yuri.
"Află mătușa... aflăm de o înmormântare. SĂ NU TE PUNĂ NAIBA" îl amenință, arătând aspru cu degetul spre el.
"Yeonjun hyung, tu?"
Tânărul oftează " Eu dau la medicină. Am avut mult treabă cu spitalele in viața asta... consider că acolo mă potrivesc"
Toți aprobă in liniște.
"Eu unul mă las de tot de școală" iar la spusele lui Beomgyu, tot restul grupului răspund cu un "și eu" gălăgios.
Mino le tot gângurea, iar ochii lui inocenți străluceau ca perlele în lumina soarelui de august.
Toată atenția era acum asupra lui, priviri pline de milă spintecând bietul copil.
"Sunghoon, câte luni are?"
"10 jumate. E născut pe 25 octombrie"
"Am fost martor" ridică Kai mâna " Chiar 25 era"
Yeonjun se uită blând la Mino, parcă aproape plângând.
"Mama lui? Nu s-a trezit?" întreabă el, știind că totul s-a întâmplat acum aproape un an doar din vina lui.
"Din păcate nu... e la fel. Sper să nu crească Mino prea mare până o sa se ridice și Yohoon"
"Ce e cu toată drama? Oh- SUNGHOON, AI COPIL?" . Un țipăt al naibii de cunoscut pentru toți s-a făcut puternic auzit, la care bebelușul a râs mulțumit.
Toate capetele se întorc spre nebuna ce și-a făcut brusc apariția, ochii lui Taehyun puternic arzând de ură, in timp ce restul parcă ii duceau lipsa fetei cu păr mov.
"YEJI!" chițăie Yuri și se duce tanc spre ea să o îmbrățișeze.
"Nu... SuNt hYoRiN" dă fata din cap uitându-se la cei doi blonzi, unul dintre ei cu un copil in brațe.
"Nebuno, mi-ai lipsit" își aruncă Beomgyu mâinile in aer, așteptând o îmbrățișare, iar Ye-um... Hyorin se uită "emoționată" la el și îl ia in brațe
"Si tu mie, cap de muscă" . Il bate pe spate și își face ieșirea.
Ochii ei verzi aruncă o privire fixă băiatului pe care nu l-a suportat dintotdeauna, băiat care se uita și el la ea cu ură .
"Hei, Taehy! Ti-a fost dor de mine? Nici mie" face dramatic cu mâna, apoi își întoarce capul spre o altă figură firavă, pe care nu își amintea s-o cunoască.
"Bună! Nu cred că ne-am mai văzut până acum! Eu sunt Shin Hyorin!" întinde fata mâna, rostind totul cu un zâmbet sincer, returnat de Minyeong.
"Eu sunt Song Minyeong! Incântată de cunoștință" și dă mâna cu ea, ignorând privirile ciudate ale celorlalți, mirați de numele cu care mova s-a prezentat.
"Fată, tu nu erai Yeji?" grăiește mirat Yeonjun.
"Nope... not anymore!" si aruncă o privire blonzilor din dreapta, semnalându-i lui Yeonjun că e vina lor.
El se uită serios la ei, iar Kai și Sunghoon ridică inocent din umeri.
"Ce-i? Totul e frumos când vinzi droguri."
"Nu vorbi așa lângă băiatul meu!" spune, parcă apărând de gloanțe, Sunghoon
Hyorin pune o față mirată " E al tău sau al lui Yohoon?"
"A doua variantă" iar Hyorin da din cap.
Yuri observă tăcerea, așa că decide sa o spargă.
"Hyorin ssi... am ceva sa iți spun"
Menționata se uită curioasă la Yuri și o îndeamnă să spună ceva
"La sfârșitul lunii eu și Yeonjun ne căsătorim"
Ochii lui Hyorin se deschid larg, iar corpul ei aduce dramatic ambele mâini in dreptul gurii.
"AOLEU! TE MĂRIȚI! oMg nU eRaM gAtA! Dragii mei, casă de piatră!" țopăie ea ca un iepure, felicitându-i constant pe cei 2
Despicând entuziasmul tuturor, grupul cu probleme era atent urmărit.
"Yeonjun e aici cu ceilalți. Cred ca e timpul" apoi bărbatul inchide brusc apelul și se face nevăzut.
.
.
.
.
.
.
Întunericul a învelit tot orașul în negru, pe lângă fiind pusă și o ploaie de vară, poate poate se mai stinge din căldura sufocantă.
Ignorând faptul că erau ude leoarcă, Yuri, Minyeong și Hyorin au decis să își continue plimbarea prin oraș începută acum un ceas.
Nu păreau deranjate- de fapt... pentru ele parcă nici nu exista ploaia... îi ignorau picăturile complet
"Vai... câte se întâmplă fără mine!" și-și scutură capul de apă ca un cățeluș.
"Nu e de parcă nu ai mai fi ieșit de acolo! Trebuia să îți dea drumul odată și-odată"
Yuri se uită zâmbind la fetele din fața ei, care, din fericire, se înțelegeau de minune.
"Mă bucur să aflu că grupul nostru vesel se mărește." și le ia pe amândouă de gât pe la spate, continuând să meargă.
"Hmm... așa e"
.
.
.
.
Stau acum înțepenit sub o tejghea, apărându-mă de ploaie, cu mâinile in buzunar, așteptându-i pe mama și tata.
M-au sunat acum câteva ore și mi-au spus că trebuie să discutăm ceva... deci uite-mă aici.
"Ohooo lume nouă!" îmi fac auzită vocea când văd persoanele pe care le așteptam
"Yeonjun... nu o să te reținem mult" grăiește mama, lipindu-se de brațul tatei și mai mult
"Atunci puteați să-mi spuneți la telefon. În fine... mi-ați lipsit!" le zâmbesc ușor, parcă ascunzând sentimentul de dezamăgire față de faptul că au fost plecați când mi-era lumea mai grea.
"Și tu ne-ai lipsit, Yeonjun" apoi amândoi mă cuprind intr-o îmbrățișare strânsă, pe care o returnez.
"Despre ce e nevoie să vorbim atât de serios?" și parcă le pică fețele amândurora, mama abținându-se din a plânge.
Îl văd pe tata trăgând adânc aer în piept "Yeonjun... eu nu sunt tatăl tău"
Sprâncenele mi se impreunează și mă uit la el confuz dar șocat " Sper că glumești" dar, spre nefericirea mea, mama dezaprobă .
"C-cum... cum adică?". Puteam simții lacrimile la colțul ochilor.
"E-eu m-am despărțit de tatăl tău biologic când te aveam încă în pântec și-"
"CÂND AVEAȚI DE GÂND SĂ IMI SPUNEȚI?". Mi-am lăsat toată frustrarea și furia să iasă prin acea frază, făcându-i pe cei doi sa tresară.
"Nu aveam de gând... dar-". De data asta îl intrerup pe ... 'tata'
"Dar... ce?!" imi trec nervos mâinile prin păr, dar parcă ingheț când aud spusele mamei.
"Am aflat unde e sora ta... pe care i-o lăsasem tatălui tău..."
Mâna imi coboară ușor din păr și se încleștează intr-un pumn. "A-am o soră?"
"E-ea știe că suntem frați?" iar spre uimirea mea, ei îmi spun că nu.
"Știe că are un frate, dar n-nu ca ești tu..."
"ș-și...q vă cunoașteți". Ochii mi se măresc și un mix de emoții mă cuprinde, precum și gânduri mai mult sau mai puțin credibile.
Dacă aflu că e Yuri, le dărâm lumea în cap.
De fapt... nu m-ar prinde mirarea să o aud pe mama că îl inșelase pe tata cu tatăl lui Yuri...
Sper că nu...
Gândul îmi era doar la viitoarea mea soție.
Aveam o mare teamă că poate toată încurcătură asta ar rezulta că eu și Yuri suntem frați, dar am fost șocat când la întrebarea mea mi s-a răspuns cu un alt nume, un nume familiar al unei persoane de care m-am atașat repede .
"C-cine e?". Ei se uită unul la altul, dar mama e cea care îmi răspunde.
"Minyeong... ea e sora ta"
Pe de o parte eram ușurat că nu era ce credeam eu ca e, dar pe de altă parte...
Eram pur și simplu devastat.
"D-dacă Minyeong e sora mea atunci-" și m-am oprit, căci vocea mea se crăpa constant.
"Da, Yeonjun... Doctorul tău din America îți e tată."
Umilit de faptul că am fost mințit de persoanele de care am fost crescut, las o ultimă lacrimă să cadă și mă indepărtez în fugă de ei, lăsându-i să strige după mine.
Lacrimile mi se amestecau cu ploaia deasă, iar eu doar... rănit... îmi târam picioarele pe un drum la care nu mă gândeam limpede, căci mintea era plină de tot felul de întrebări.
Nu am realizat că am căzut in genunchi plângând, așa că am continuat să mă descarc fără să imi pese de prezența altor oameni în jurul meu.
.
.
.
.
.
"Să mor de nu mi s-a udat slushie-ul!" își exclamă Yuri dezamăgirea în timp ce se uita la cupa ei de zăpadă cu aromă de căpșuni... acum suc, nu doar pentru ca s-a topit, ci și din cauza ploii, care nu a luat sfârșit și se pare ca nu va lua prea curând.
Ude si ele din cap până-n picioare, Minyeong și Hyorin se uită amuzate dar cu parere de rău spre fata cu pricina.
"Uite, unnie! E un magazin aproape! Mergem să ii luăm încă unul?" propune cea mai mică, iar Minyeong aprobă în tăcere și le ia pe cele 2 de braț, practic târându-le spre magazin
"Aici au băuturi cu capac din plastic, deci presupun ca e mai bine, nu?". Yuri și Hyorin îi afirmă, tot continuând să meargă.
Toate 3 se află acum in fața magazinului, întrebându-se dacă le vor lăsa să intre chiar și dacă storcându-le hainele umpli 5 butoaie.
"Intrăm?" iar Minyeong și Hyorin dau subtil din cap și se pregătesc să intre, dar Yuri nu a apucat să facă un pas, căci privirea i-a fugit spre ceva.
"Y-yeonjun!" și s-a pregătit să fugă spre el, fără să-i pese că celeilalte două se uitau șocate la ea, nu după mult timp, urmând-o .
Fata se apleacă la nivelul lui și îi scutură părul de apă. " Junnie, ce faci aici?"
În loc să îi răspundă, își trece podul palmelor pe la ochi și se uită la ea trist, asta ingrijorând-o și mai tare pe Yuri.
"A-am fost mințit!" și își pleacă capul, vocea lui formând doar bocete silențioase.
Yuri oftează și , privindu-l cu milă, se apleacă spre el și îl îmbrățișează, iar Yeonjun nu ezită să o îmbrățișeze și el.
Un moment de liniște în care doar picăturile de ploaie lovind asfaltul se auzeau, după care cei 2 se ridică în poziția lui Minyeong și Hyorin, apoi se șterg de lacrimi.
Yeonjun ridică privirea spre Minyeong, care și ea la fel de tristă îl observa în tăcere.
"Min...yeong?" "Hm?"
Cei 2 se uitau unul la celălalt, până când Yeonjun o cuprinde în brațele lui, stârnind atenția celorlalte 2.
"Minyeong... Noi..." și un alt șir de lacrimi cad pe obrajii lui fini
"Ce s-a întâmplat?"
"Eu... sunt fratele tău"
bună HEI!
N-oi mai fi postat eu de ceva
vreme dar meh...
Aici e penultimul capitol:(
Imi vine sa plâng
._.