Timpul a trecut, tik tak tik tak, și au trecut 1, 2 luni jumate deja, iar Yeonjun poți spune că e ca nou și Taehyun e in stare să lege o propoziție ... propoziție ce urmează să i-o adreseze prietenului lui bun când se vor întâlni.
Yeonjun merge cu pași mici spre baie, fiind gata să-și privească in oglindă fruntea fără pansament.
Ajuns in fața propriei reflexii, el oftează și întoarce capul spre doctorul său și fiica acestuia, care i-a devenit bună prietenă in momentele de singurătate.
Dr. Song se uită mândru la el, și îl încurajează dând din cap, iar Jun trage aer în piept și dezlipește ușor capătul tifonului.
Inchide ochii când pansamentul mai are puțin să se dezlipească, iar când simte că a picat, deschide ușor și temător ochii.
"Sunt... sunt bine!" exclamă brunetul sărind vesel sus și jos, cu un zâmbet de inegalat.
"Felicitări, Yeonjun!" și bate din palme
"Mersi, Minyeong-ah" grăiește el cu lacrimi de fericire la colțul ochilor și o îmbrățișează ușurat, acțiune la care fata blondină se înroșește.
Ea îl bate ușor pe spate, mai mult un mângâiat iar dc. Song zâmbeste văzându-i pe cei 2, dar decide sa intrerupă momentul.
"Yeonjun?" iar mentionatul ridică bărbia de pe umărul lui Minyeong și humuie.
"E cineva care ar vrea sa te vadă, si cred că și tu vrei".
A venit Yuri?
Nah... nu are cum
cine o fi? gândește Yeonjun și îl urmează pe dc.Song spre ieșire.
Amândoi merg pe hol spre o ușă din colț pe dreapta, pe care dr.Song o deschide și ii transmite lui Yeonjun cu un gest să intre.
Brunetul nedumerit isi face intrarea în cameră, dar îi pică fața instant, devenind și mai nedumerit imediat ce vede persoana de pe pat.
"Ah- Taehyun?!"
"Yeonjun hyung" și se ridică, luându-l strâns in brațe, plin de dor și grijă.
Jun nu știa ce face unul dintre prietenii cei mai buni în America, intr-un spital in toată regula, mai ales... arătând așa...
I se vedeau clar cicatricile de la copci pe obraz și gât, asta nu aducând altceva decât panică in sufletul lui Yeonjun.
"Dongsaeng? Ce ai pățit de arăți așa? De aia mi-au spus băieții că nu ai putut veni? Te-a rănit cineva?" apoi cel mai mare îi apucă bărbia și îi întoarce fața pe toate părțile, ingrijorat fiind.
"Nu hyung. dar... um...". Taehyun s-a gândit să nu-i spună... nu voia sa-l îngrijoreze sau să formeze certuri, așa că a inventat altceva.
"Dar ce? Te-au operat, hyunie!"
"L-am ajutat pe tata pe acasă și am căzut"
Yeonjun își impreunează sprâncenele. "Așa rău?" iar Taehyun dă agresiv din cap. "Da...DA! Um... am căzut în niște sârme și era să-mi iasă ochii... haha....auch" grăiește Tae și doar gândindu-se la imaginea pe care a inventat-o îl doare toată fața.
"Aau... pare dureros...". Taehyun râde, amintindu-și adevăratul incident.
FLASHBACK
Voiam sa-i spun lui Yuri ce s-a întâmplat, dar o durere de burtă mă ia pe nepregătite.
Fug spre cea mai apropiată baie și intru într-un stal, dar înainte să ma mișc, un lichid rece mă face leoarcă din cap până în picioare, apoi viziunea-mi dispare și simt pielea arzând...
END OF FLASHBACK
Întrebarea mea e... ce voiam sa-i spun lui Yuri atunci? gândește Taehyun
"Ey... pari îngândurat. Ce te macină?" iar Tae tresare
"Încercam sa-mi amintesc cum am ajuns aici..." și se scarpină la ceafă
.
.
.
.
.
"KAI"
"KAI" se aud două strigăte din depărtare.
Kai, care stătea acum cu Sunghoon pe o bancă din parc, gândindu-se la cele mai ciudate faze, tresare auzindu-și numele.
Săracului băiat... nici prin cap nu i-a trecut de ce strigă Beomgyu și Soobin după el ca nebunii.
Or fi trecut 2 luni, aproape 3 de când s-a aflat de marea minune, dar Kai nu a avut ocazia să audă de această minunăție, așa că...
"Hyuka!"
"Vai de mine... te-am găsit in sfârșit, fira-i al naibii!" spune Soobin gâfâind, iar blondul se ridică și întreabă ce se întâmplă.
"N-o să-ți vina sa crezi ce tocmai am afl- bine... nu tocmai... cam acum 2 luni...dar TREBUIE SĂ ȘTII" Strigă Beomgyu cu entuziasm către cel mai mic, care incerca măcar sa ghicească despre ce e toată zarva.
Soobin se așează lângă Sunghoon pe bancă și își trage suflarea apoi spune "Kai... stai jos. E important"
Acum toți 4 stateau ca prostii pe o bancă, doi dintre ei curioși ca naiba, iar ceilalți doi țineau suspansul.
După vreo 5 secunde de tăcere, Kai întreabă "Zice cineva ceva?"
"Da, dongsaeng" --Beom
"Deci...um... care zice?"
"Zi tu, Soobin."
"Ok... so..." și se uită direct în ochii lui Kai zâmbind
"Am o veste bombă!"
"Păi zi-o inainte să explodeze"
"Am aflat ceva de la mama lui Taehyun". Auzind de nume, lui Sunghoon i se ridică un nod in gât, dar decide sa asculte
"Zi odată hyung! Mor aci!"
"N-o să-ți vina sa crezi, dar Taehyun trăiește "și Sunghoon se îneacă silențios, Kai pune mâinile la gură și țipă entuziasmat
"CUM E POSIBIL ?😃"
"A făcut transplant de inimă, deci TRĂIESTE"
"OMG TAEHYUN HYUNG😁" țipă Kai fericit și sare ca ars de pe bancă, in timp ce Sunghoon își regândea deciziile vieții sale, dar zâmbește și el, să nu pară aiurea.
"Dacă ați aflat acum... ceva timp... INSEAMNA CA ACUM E BINE??!" --Kai, in cârca lui Beomgyu
"Nu știu, dar sperăm că da!" --Soobin
"Sa dea Domnul să il vedem sănătos" --Sunghoon, antisuspect mask on, deși îi era frică de ce avea să urmeze
"Așa să fie, Hoonie" --Beomgyu
.
.
.
.
.
"Hei, băieți"
"Bună,Hyunjin... De ce ne-ai spus să venim aici?" grăiește Canghyun cu un covrig in mână in timp ce Mingi era lângă el, sorbind dintr-un pahar cu cafea
"Vă las in grijă un caz și am încredere că o să faceți totul ca la carte, indiferent de situație"
"Ce caz?" murmură Mingi, iar Hyunjin îi întinde un dosar la care trage și Canghyun cu ochiul.
"Park Yohoon, pacienta in comă, cu sarcina de 8 luni și jumătate". Cei 2 doctori fac ochii mari
"E un caz important și dificil" --Canghyun
"Am încredere ca o sa va descurcați bine, băieți. Când mă întorc, vreau să aud că totul e ok" și se întoarce, gata să iasă, dar Mingi întreabă.
"Unde te duci?"
"In Daegu la bunica. Mi-au spus verii că nu se simte bine și vreau sa fiu lângă ea, așa că aveți grijă de Yohoon ca de ochii din cap până mă întorc "
"Da șefu'!" spun Mingi și Canghyun la unison, iar după ce Hyunjin iese, își dau coate.
"Ei~ ce mai caz!"--Canghyun
"Hyunjin e cumva..." --Mingi
"Indrăgostit?~ 😏" -- amândoi, apoi râd isteric.
"Mai bine hai sa vedem cum e fata"
"Așa-i, Mingi. Așa-i"
.
.
.
.
.
Sunghoon s-a scuzat de la baieti și s-a dus in cea mai mare viteză la Yeji, sa-i spună veștile.
Când o vede pe deținută venind spre el, ii spune sa se așeze repede, făcând-o pe Yeji confuză.
"Ce e? Esti mai alb ca varul. Ti-e rău? "
"Nu..nu.. doar că... suntem amândoi... terminați..."
"A-adică?" și se apleacă spre el
"..."
"Spune odată!"
"Taehyun trăiește!" iar Yeji face ochii mari și se apucă cu mâinile de păr
"Cum adică? N-are cum! Te rog, spune-mi că glumești!"dar spre uimirea ei, Sunghoon neagă.
"Nu glumesc... Trăiește." și Yeji se dă cu capul de masă.
"Dacă află Yuri, sunt terminată! TERMINATĂ PE VIAȚĂ!"
"Nu ziceai că știe de ce a pățit Taehyun?"
"Ba da... dar doar de el. Ea nu știe că eu asta fac de fel și... offff"