Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 16

Capitolul 16

E un vis? O realitate falsa din care ma voi trezi intr-o secunda? Sau.. Poate sunt moarta. Sunt moarta, permitandu-mi-se o ultima dorinta inainte de judecata. Sa fi ales iubirea?

Dar creierul si inima mea -organele cele mai importante- nu ma lasa sa rationez. Adica totul pare asa real.. Ii pot simti buzele carnoase, ii pot simti gustul, ii pot simti limba care lupta pentru dominare..

Ce ar trebui sa fac? Sa il opresc si sa regret tot restul vietii de aceasta greseala sau sa ma bucur de moment, pentru ca nu cred ca mai apuc multe ca acestea?

Cred ca raspunsul e evident.

Se ridica, stand in genunchi, tragandu-ma si pe mine in aceeasi pozitie. Ma prinde de talie, lipindu-ma de abdomenul sau musculos. Imi pun mainile pe gatul sau, trecandu-mi unghile usor pe pielea sa.
Il aud maraind, eu facand acelasi lucru. Ma trage de buza inferioara, la final muscand-o.

-"Cum numesti tu ceea ce simti pentru mine?" incerc sa-l intreb, respirand greu.

-"Nici macar nu pot sa-mi definesc sentimentele pe care nici nu stiu daca le am." raspunde, parand ca regreta ceea ce spusese.

-"E ok." soptesc, zambind. "Profit de asta pana in ultima clipa a vietii. Mi-as dori sa mor langa tine, tinandu-te de mana.." imi imaginez o scena a mortii mele.

"Eram sus pe o stanca, auzindu-se doar vantul puternic si valurile care se lovesc de stancile de la mal. Vantul imi flutura parul in toate directile, simtind cum tacerea din jur e criminala. De ce am acea presimtire ca ceva rau se va intampla?

-"Elena!" replica cineva apasat, facandu-ma sa ma intorc.

Ma intorc si dau de barbatul visurilor mele. Aceeasi privire intunecata, acelasi zambet sters.

-"Damon." suspin socata.

Ma indrept spre el, sperand ca totul e real. Ajung in fata lui, intinzand mana pentru a-i atinge fata. Palma mea face contact cu obrazul lui, el inchizand ochii. Din nou linistea domina. Ceva imi spune ca razboiul abia incepe.

-"Elena, e timpul." sopteste inca avand ochii inchisi.

-"Timpul pentru ce?" intreb.

-"Pentru promisiunea facuta in prima zi, cand ne-am cunoscut." deschide ochii, observand cum irisul lui e mai negru ca noaptea.

-"Timpul sa mor?" intreb trista.

-"Da.." strange din ochi, parca oprind un rand de lacrimi.

-"Fa-o!" ii spun increzatoare. "Dar inainte indeplineste-mi o ultima dorinta."

-"Spune.."

-"Saruta cu cea mai mare intensitatea a buzelor tale, astfel incat sa-mi potolesti dorinta si pofta vesnica." soptesc, ochii mei fiind fixati pe buzele lui.

Se apropie usor... Apoi ma prinde de talie, tragandu-ma intr-un sarut perfect. Limbile noastre se luptau pentru dominare, dar niciuna nu putea castiga. E sarutul viselor mele. Mereu mi-am dorit un sarut care sa exprima mai mult decat cuvinte. Facem pasi in spate, simtind la un moment dat marginea stancii.

-"Damon.." suspin prin sarut.

-"Ai incredere.." suspina la randul lui.

Apoi stanca dispare de sub picioarele noastre, amandoi disparand in marea fara marginea."

Ma trezesc, fiind afundata in bratele puternice si protective ale lui Damon. Plangeam atat de tare incat credeam ca voi muri.

-"Linisteste-te!" imi sopteste la ureche.