Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 5

Capitolul 5

 Si inca o data a avut ultimul cuvant. De ce de fiecare data cand nu fac cum vrea el, se enerveaza si pleaca? De ce nu poate infrunta totul ca un adevarat barbat? Uneori e asa romantic, pasional, amuzant si alteori..e rece, dur, indiferent, dar totodata irezistibil. Acel negru care ii invaluie ochii atunci cand e nervos, modul in care isi inclesteaza pumnii si maxilarul si sa nu mai zic de fiorii pe care mi provoaca la fiecare ordin spus de el. Damon...Daca ai sti tot ceea ce ma faci sa simt...

Niciodata nu m-as fi gandit ca voi fi rapita de un barbat de care ma voi indragosti. Da, am spus "indragosti". Inca imi aduc aminte de cearta dintre mine si tata..Totusi e vina lui ca sunt aici. El a inceput cu afacerile murdare. Si el credea ca eu nu stiam cu ce se ocupa. Daca sunt femeie, nu inseamna ca sunt asa usor de prostit. 

Cat stateam pe ganduri, apare acea fata blonda de mai devreme.

-"Ce s-a intamplat?" intreaba cu o fata de ingrijorata.

-"Ce sa se intample?" intreb la randul meu, prefacandu-ma ca nu stiu despre ce vorbeste.

-"Sti despre ce vorbesc." spune aruncandu-mi o privire serioasa.

-"Iti raspund doar daca imi spui cum te numesti." ii spun inca incercand sa evit subiectul.

-"Ma numesc Rebekah. Stiu ca tu esti Elena." spune, zambindu-mi cald.

-"Incantata de cunostiinta."  zambind la randul meu.

-"Elena! Nu mai ezita subiectul!" spune, din nou, fiind serioasa.

-"Okay, okay!" spun ridicand mainile in semn de predare. "Damon mi-a propus ceva stupid, eu am refuzat, el s-a enervat si a iesit afara, trantind usa dupa el." ii spun, afisand o fata plictisita.

-"Si nu ai nici o rana, o zgarietura, o vanataie?" intreaba repede, uitandu-se la mainile si picioarele mele.

-"Nu.." raspund oarecum mirata. "Doar asta." ii arat spre vanataia de la gat. "Dar e de la altceva..Nu ma lovit" 

-"Elena. Spune-mi sincer. Te-ai culcat cu el?" intreaba din nou, parand trista.

-"Nu, dar eram pe cale de a o face.." raspund, fiind dezamagita de mine.

-"Il..iubesti?" intreaba, ezitand.

-"Rebekah.." spun, aproape soptind.

-"Du-te dupa el!" imi spune dur.

-"Ce?" intreb, fiind nesigura de ceea ce am auzit.

-"Du-te dupa el!" repeta.

-"Ai innebunit? Vrei sa ma omoare?" intreb, facand ochii cat cepele.

-"Nu vei pati nimic. Ai incredere in mine." imi spune, luandu-ma de maini.

-"Off..Fie." cedez in cele din urma.

Ma ridic de pe canapea si fug afara. Eram doar in camasa lui si in lenjeria mea intima. L-am gasit afara, pregatit sa se urce in masina. Il strig, iar el isi intoarce imediat privirea spre mine, scotand un marait. 

-"Ce faci aici?" intreaba.

-"Nu pleci nicaieri." ii spun sec.

-"Si cine ma va opri? O ostatica? Rectific. Ostatica mea?" intreaba folosindu-si sarcasmul nemarginit.

-"Nu. Daca ai uitat, de cand sunt aici, niciodata nu te-ai comportat cu mine de parca as fi fost rapita. Dimpotriva! Mi-ai cerut sa fiu iubita ta falsa." ii raspund, stiind ca il voi lasa fara cuvinte, dar totodata cum relatia noastra se va schimba. "Se pare ca ti-ai calcat mult pe orgoliu si demnitate, si asta in fata mea. O ostatica!" tip, pufnind din cauza nervilor.