Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 11

Capitolul 11

Sunetul acela ... Era de parca cineva intrase in casa, apoi ..nu stiu .. Daramase ceva?

Eu si Damon ne-am oprit instant, imbracandu-ne cu hainele aruncate pe gresia baii. In timp ce imi incheiam camasa ramasa de la Damon, il observ pe el cum scoate din dulapul cu medicamente, un pistol. Sper doar ca nu o luam de la capat, omorand oameni. Chiar si asa ... Daca vreodata voi avea vreun copil, nu voi sti ce sa-i spun .. Adica ar suna prea crud "Sti.. Mami a omorat un om, dar nu a platit niciodata pentru fapta ei." . Doar la acest gand, o lacrima a alunecat incet pe obrazul meu. Am sters-o repede, sperand ca Damon nu a observat.

Damon is fixeaza pistolul in spatele pantalonilor, tragandu-si tricoul peste. Se uita la mine care aveam privirea atintita pe acel loc.

-"Nu-ti fie frica." imi spune, probabil stiind la ce ma gandesc.

-"Nu .. Nu mi-e frica.." ma balbai, vocea mea tremurand din cauza fricii.

Frica are o influenta prea mare. Ma domina repede si usor, desii ma opun. Dar ... E normal. Orice om este dominat de frica, insa nu toti evidentiata acest lucru. Multi o ascund, parand mai puternici. Puternic e omul care invinge frica, nu cel care o ascunde.

-"Ramai aici. Poate fi periculos." ma advertiseaza, in ochii lui citindu-se ingrijorarea.

-"Nu. Nu te pot lasa singur." ma plang, tragandu-l de mana inainte sa plece.

-"Nu-ti fa griji. Voi fi precaut." incearca sa ma linisteasca, sarutandu-ma pe crestetul capului.

-"Cum!? Scotand pistolul si tragand cu acele gloante oarbe!? Cu cele cu care am impuscat acea fata si tot cele cu care m-ai impuscat pe mine!?" intreb, stiind ca-l voi enerva, dar .. merita riscul. Poate cat va tine cearta noastra, tipul din casa va pleca.

-"Sa inteleg ca deja le-ai dat o denumire gloantelor?" intreaba, pe fata aparandu-i un zambet de satisfactie. Nu inteleg cum poate zambi in astfel de momente.

-"Da! Sunt oarbe, pentru ca defapt unii le dau din dragoste." recunosc, observand cum expresia fetei lui se schimba radical.

-"Din dragoste!? Nu am mai auzit pe nimeni sa zica, ca gloantele se dau din dragoste." spune, incepand sa rada, probabil dupa un moment de gandire. "Am auzit de palmi din dragoste, dar ..gloante!? Nu. Cred ca glumesti." continua.

-"Mai bine aveam destinul fetei din povestea "Moarta sau vie?" ." recunosc, fiind deja enervata de rasul lui, desii e cel mai minunat sunet intalnit.

-" Moarta sau vie? " intreaba, oprindu-se din ras.

-"E o carte. Personajul principal feminin este obligata sa se casatoreasca cu personajul principal mascului, dar acesta nu o iubeste. Ea incepe sa aiba sentimente pentru el, dar ..el nici nu o baga in seama. Pana la urma se casatoresc, apoi pleaca in luna de miere, in Hawaii. Un tsunami le distruge vacanta, apoi ..." incep sa-i fac o mica recenzia a povestii, dar ma opresc brusc.

-"Apoi?" intreaba, parca curios.

-"Apoi.. Nu mai stiu exact. Stiu doar ca nu apucasem sa citeasc acel capitol. Mi-a fost povestit de o prietena si am inteles ca ..." recunosc, incercand sa-mi amintesc.

-"La dracu' Elena! Nu ma mai tine in suspans." tipa, lovind peretele.

Imi amintisem ceea ce imi povestise prietena mea, dar un sunet venit din casa ne face pe amandoi sa tresarim. Se pare ca acel tip nu a plecat inca. De data asta, Damon fiind mai nervos ca la inceput, din cauza nerabdarii lui, a iesit imediat pe usa. Am vrut sa ies si eu, dar ca sa nu inrautatesc situatia, am optat pentru alta varianta. Am lasat usa baii putin deschisa, urmandu-l pe Damon cu privirea. Avea mana la spatele, degetele lui fiind inclestate pe arma letala. Aproape ca-mi scapa un tipat, atunci cand o umbra neagra, trece prin fata usii. Ma uit mai bine si observ un barbat solid, imbracat in negru, avand pistolul indreptat spre Damon care statea cu spatele la el.