Gloante oarbe // EDITARE

Capitolul 4

Capitolul 4

Zgomotul petrecerii a durat inca cateva ore dupa disparitia mea "misterioasa". Nu stiu ce imi face Damon, insa pe zi ce trece, ma simt tot mai diferita si nici nu ma simt de parca as fi fost rapita. Ba mai mult, ma simt de parca as fi obligata sa locuiesc cu un vechi coleg pe care nu il suport.

Dar Damon e mai mult decat atat...E persoana care m-a contrazis, m-a speriat si totodata m-a facut sa cunosc semnificatia cuvantului "iubire". Orice mi-ar face, iubirea mea pentru el nu va muri. Desii i-as zice cuvinte urate, ar fi pentru ca asta imi comanda creierul pe moment, nu inima. Credeam ca e in imaginatia mea. Credeam ca e doar atractie fizica. Dar dupa acest dans, cand corpurile noastre au fost lipite, am simtit mult mai mult. Iubire.

Atatea sentimente amestecate, toate simtite din cauza lui, iar el..Lui nici nu-i pasa. Probabil vrea doar sa ma aiba o singura data exact ca pe celelalte. Asta, apoi cand nu mai sunt buna ca sa-l "satisfac", moartea-i a mea.

De ce barbatii rai sunt mai atractivi? Oare pentru ca femeilor le place pericolul? Pentru ca le plac relatiile pasionale? Recunosc ca niciodata nu m-am prea simtit atrasa de oamenii politicosi sau de tocilari, dar totusi, de ce Damon? Din atatia mii de barbati de pe aceasta planeta, de ce tocmai cel care m-a rapit?

Din nou incep sa-mi pun intrebari stupide, de parca creierul meu ar avea raspunsul la ele. Cred ca in acest an voi muri doar din cauza monologului meu despre ce inteleg si ce nu inteleg.

Zgomotele s-au terminat, la fel ca si petrecerea. Decid sa ma ridic de pe podeaua rece, unde am zacut timp de cateva ore, infundandu-ma in ganduri. Ma pun in fata oglinzii si incep sa ma privesc. Asta nu sunt eu. Eu nu suportam rochiile care te faceau pe jumatate dezbracata. Imi place sa ma imbrac atragator cat sa intorc privirile barbatilor, insa nu ca o prostituata.

Imi dau incet rochia jos, fiind convinsa ca am inchis usa si ca nimeni nu ma va deranja, insa teoria mea se duce pe apa sambetei atunci cand il vad pe Damon intrand pe usa. Trag repede patura de pe pat si incerc sa ma acopar, sperand ca nu a vazut prea multe.

-"Nu te rusina. Nu e ca si cum nu am mai vazut asta inainte." spune, apropiindu-se de mine.

-"Stai departe. Nu-mi pasa daca ai mai vazut asta sau nu. Faza e ca nu vreau sa ma vezi pe mine." ii spun rece, strangand patura si mai tare in jurul corpului meu.

-"Da-o jos!" imi ordona dur.

-"Nu!" ii raspund exact la fel.

-"Bine, atunci o voi face eu!" spune si se apropie din ce in ce mai mult de mine.

Concluzitionez ca nu mai am scapare, insa imediat imi vine o idee. Decid sa o pun in aplicare si incep sa fug spre baie. Intru si inchid repede usa, lasandu-ma in jos, sperand ca a plecat. Sperantele mele sunt distruse de sunetele pumnilor lui care lovesc usa. Pare ca usa nu va mai rezista mult si va fi daramata de un animal, probabil in calduri. Si asa e. In cateva secunde, privesc usa prabusita pe podea si un Damon jumatate nervos, jumatate excitat in tocul ei. Isi trece mana prin par, lasand sa-i scape un oftat. Eu stateam jos, langa chiuveta, in curand crezand ca voi plange. Se apropie incet de mine, eu incercand sa ma dau cat mai in spate. Se lasa pe vine si cu doua degete imi ridica barbia, fortandu-ma sa-i privesc ochii negrii care lasa doar un sentiment la iveala: ura, insa de data asta era putin amestecata cu un posibil regret.

-"Nu-ti fie frica." sopteste, vocea lui facandu-ma sa tremur din cauza senzatiei pe care mi-o provoca. "Nu-ti voi face nimic rau, nimic din ceea ce nu vrei." continua, privindu-ma de parca ar fi iubitul meu care tocmai mi-a zis ceva gresit si nu vrea sa ma piarda.

-"Promiti?" intreb cu o oarecare speranta.

-"Promit!" spune, apoi imi mangaie obrazul.

Ma ridic, lasand sa mi se prelinga cateva lacrimi pe obraz, dupa care ma arunc in bratele lui, afundandu-mi capul cat mai mult in pieptul lui. Imi raspunde la imbratisare, strangandu-ma tare si mangaindu-ma pe cap.