«———××——◈——××———»
După revederea ta cu Seungyoun de acum câteva zile ai devenit mult mai veselă, probabil sau cel puțin așa ți-a tot spus Saejin care a ținut morțiș să afirme faptul că îl placi pe băiat.
Nu ai negat, dar nici nu i-ai confirmat faptul că are dreptate preferând să o ignori deoarece era destul de enervantă când făcea asta și singurul lucru care o făcea să înceteze, era ignoranța.
În zilele care au trecut nu te-ai mai văzut cu Seungyoun și nici la telefon nu ați vorbit, înafara unui mesaj pe care ți l-a trimis în urmă cu două zile prin care te anunța că trebuie să plece într-o misiune înafara orașului și că o să se întoarcă până în ziua balului.
Totuși... ziua de vineri a venit și nu ai mai primit nici un semn de la el. Erai puțin îngrijorată în ceea ce-l privea și chiar dacă ai încercat să îl suni, nu ai reușit să faci conexiunea.
Era aproiape timpul să pleci, Saejin venind să te ia, din moment ce ați convenit că veți merge împreună și la școală o să rămâi cu Seungyoun, în timp ce ea o să stea cu Felix ca să nu vă deranjeze pe voi.
Telefonul tău a început să sune la tine în mână, pe ecran apărând numele brunetului. I-ai răspuns grăbită.
— Jae... î-îmi pare rău, dar, huh... pâ-până la urmă... ah! n-nu o să te pot însoți la bal!
Vocea lui era spartă. Abia respira și puteai simți prin vocea lui că ceva nu este în regulă cu el. Probabil că misiunea nu a fost atât de ușoară pe cât ți-a spus el că va fi și cu siguranță era rănit.
[ce faci, woodizz?]
