9- Amintirea

264 29 3
                                    

Stăm goi, întinși în pat, eu pe jumătate din el. El stă cu fața în sus și doarme. Nu îmi vine să cred că mi-a spus Te iubesc înainte de a se arunca cu atâta pasiune peste mine. Și acum simt intimitatea arzând, pântecele fremătând de plăcere. Am făcut dragoste ca doi îndrăgostiți iar din când în când mă strânge în brațe, vrând să se asigure parcă că sunt încă acolo...

Mă ridic ușor și trag pe mine un tricou și pantalonași de dormit apoi merg până la cei mici. Teo este treaz și profit de ocazie să îl schimb și să îl alăptez.

Retrăiesc momentele de mai devreme. El în mine, Doamne cât de bine a fost... Chiar și acum mă gândesc că voiam să fiu iubită așa...

Îmi amintesc când ne-am întâlnit. Îi adusese acasă pe Luca și pe Cătălin și atunci l-am cunoscut pentru prima dată. M-a privit profund câteva secunde, a zâmbit de am simțit că mi se taie picioarele și i-a șoptit ceva lui Luca... Nu știu ce, dar privirea lui m-a făcut să tremur, să simt furnicături între picioare...

Cert este că de atunci, trupul acela la care am râvnit, a devenit al meu...

Cert este că de atunci, trupul acela la care am râvnit, a devenit al meu

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Veni și el câteva minute mai târziu, cu Melek în brațe.

-Ce fomiță avea băiețelul meu...

-Da... Nu se satură atât de ușor....

Zâmbi.

-Ce este? întreb eu.

-Arăți minunat așa...

-Oh... Nu cred. Ești somnoros. Eu sunt vraiște...

-Ești superbă...

Mă sărută scurt pe frunte dar jur că am simțit emoția până în vârful degetelor.

-Mă gândeam să mergem undeva în weekend... spuse el.

-Ok...

-O să le facă bine și copiilor.

-Bine...

Mă privi cu căldură și apoi dispăru. Mi se părea destul de ciudat că aveam să mergem undeva deși eram certați acum câteva ore... Când o fi avut timp să aranjeze totul?

Dar mi-a pierit gândul, Teo deja dădea semne că este plin.









Cu 11 ani în urmă:

Misiunea mea s-a terminat. Pentru prima oară în viața mea simt că am făcut un bine cuiva, nu numai societății.

Desigur, motivul meu este ascuns tuturor, dar asta nu mă împiedică să ajut.

Omul ăla era cumplit, trebuia să pun capăt cumva terorii pe care o instalase, onoarea mea era în joc la urma urmei... Trebuie să recunosc totuși că băiatul ăsta, Andu, are un curaj ieșit din comun.

Gardianul sufletelor destrămate - Partea a III-a: Femeia altuiaWhere stories live. Discover now