Gardianul sufletelor destrămate - Partea a III-a: Femeia altuia

5- Între nord și sud...

Sasha

De cinci minute privesc casa alor mei. Mi-e teamă să mă apropii, cred că am dat-o rău de tot în bară de data asta.... Ce vor spune când vor afla ce am făcut?

Dar trebuie să le vorbesc. Să le explic. Nici eu nu știu ce, dar trebuie să o fac, nu am încotro.

Pornesc mașina din nou și mă îndrept spre casă. Mama mă aude și îmi iese în întâmpinare. Cobor din mașină și o îmbrățișez.

-Puiul meu! mă cuprinde ea cu brațele gingașe.

-Mama...

-Ce faci?

-Prostii, mama... Sunt... disperată. Nu știu ce să fac...

Mă îmbrățișează din nou mai puternic. Mă reîntorc la mașină și o iau pe Melek în brațe. Doarme liniștită, exact ca un îngeraș. Tata apare în capătul scărilor, cu o privire gravă. Simt că mi se termină puterile când îl privesc. Mi-e atât de rușine de mine în acel moment....

Mama mă cuprinde de mijloc și ne îndreptăm spre casă.

-Bună, tati... spun eu sfios.

Tata nu spune nimic, doar vine spre mine și mă cuprinde în brațele sale puternice. Mă simt din nou prințesa sa, fetița lui iubită...

-Tati...

-Iubirea mea, ce ne facem? O să vină după tine... o să te caute aici, știi asta? spune el cu glasul acela blând pe care îl ador.

-Da... Dar nu știu unde să mă duc, altundeva.

-Hai în casă...

Seara m-a prins în fața  ferestrei, priveam spre mare. Valurile erau atât de înalte... aș fi vrut să mă scufund în ele... Mama a adormit-o pe Melek în cele din urmă și s-a mai liniștit. Fetele ei erau acasă.

Încă nu le pot spune adevărul alor mei. Nu le pot spune de ce am plecat, cu adevărat.... Nu m-ar înțelege. Nici eu nu reușesc să mă înțeleg... cum am putut să fac asta... Un an aproape și eu tot mă gândesc la el. Cristian... Mi-e atât de rușine încât mi se strânge stomacul de durere.

Mă doare și inima de câte ori îmi amintesc atingerile lui... Mirosul lui... Și apoi, Bodhi...Nu pot uita chipul lui întunecat când i-am spus că am avut o relație cu altcineva, că l-am înșelat cu un alt bărbat... că am fost femeia altui bărbat... O adulteră, asta am ajuns. O nenorocită care s-a aruncat în p...

Lacrimile încep să îmi curgă pe obraji. Nu am avut curajul de a le spune adevărul, niciunuia dintre ei. Doar Cosmin știe totul, dar el a plecat. După ce Cristian l-a concediat, m-a lăsat acasă și a dispărut. Mi-a spus că nu vrea să mai știe nimic de mine cât timp va trăi... I-am distrus și lui viața.

Mereu fac asta, stric lucrurile, stric viața cuiva...

Iar acum sunt în același punct ca acum un an și ceva...

Nu am puterea de a-i spune lui Bodhi că vreau să divorțez, dar nici nu am puterea de a-i spune lui Cristian cât de mult îl iubesc... și că o am pe Melek...

Recunosc, m-am căsătorit cu Bodhi dintr-un capriciu. Dar el ... nici nu mai știu ce m-am așteptat de la căsătoria cu el. Am visat cu ochii deschiși, asta am făcut. Mi-am imaginat că este un zeu și am avut așteptări prea mari de la el. Săracul, m-a primit înapoi cu brațele deschise chiar și după ce i-am mărturisit că i-am fost infidelă.

Cred că atunci când m-am întors la el a fost prima dată când am simțit că facem dragoste... așa cum trebuie... Ca soț și soție, cu pasiune... Chiar și el s-a schimbat de atunci. Dar inima mea era deja a lui Cristian. Sau... oare iar mă agăț de ceva ce nu există?