Iubirea Unui Emir

Capitolul 5

Karim o așeză cu grijă pe Aida în pat după care se grăbi spre ușă strigând după Azima, cea care se ocupa de tot ce aveau nevoie femeile în palat.
Azima veni în grabă pe coridor urmată de încă 5 fete.

- Soția mea a leșinat! Chemați imediat doctorul și asigurați-vă că nimeni nu află că el vine la palat.

În timp ce slujnicele se grăbeau să îi îndeplinească porunca, Karim se întoarse și se așeză pe marginea patului. Își privi soția gândindu-se la spusele ei. Ea susținea că este din America. O americancă care a devenit soția unui emir din Orientul mijlociu. Nu avea cum. Ceva nu se potrivea în toată povestea asta.

La naiba, cu cât o privea mai mult cu atât își dorea ca spusele ei să nu fie adevărate. Fața ei strălucea în lumina lumânărilor făcând-o să arate ca o zeiță. Parul ei de culoarea nisipului îi încadra frumosul chip. Văzând-o stând așa îi aminti de povestea frumoasei adormite pe care i-o citea mama când era copil. Karim se întrebă că, dacă ar fi sărutat-o, s-ar fi trezit și ea la fel ca în poveste? Un surâs îi scăpă de pe buze. Începea să delireze. Nu era vina lui că buzele ei îl ispiteau așa de tare.

În timp ce aștepta ca doctorul să o consulte, Karim se plimba agitat prin cameră.

- Nu aveți de ce să vă faceți griji emirule, spuse într-un final doctorul. Are nevoie de odihnă și de o masă copioasă. Se pare că nu a mai dormit un somn bun de vri-o câteva zile, de aceea i-am dat un somnifer . Când se va trezi asigurați-vă că mănâncă.

- Mulțumesc doctore.

Doctorul dădu din cap și plecă.
Karim o privi câteva clipe pe Aida după care se îndreaptă grăbit spre ușa.

Arif bin Zayed Al Jabbar nu fu luat prin surprindere atunci când un ofițer din armata regală veni să îi spună că emirul vrea să îi vorbească . A fost condus într-o cameră mai îndepărtată de sala unde se ținea petrecerea.

Când Arif întra in cameră îl găsi pe Karim  așteptându-l în mijlocul camerei. Își salută emirul cu o plecăciune și încercă să arate cât mai calm. Știa de ce a fost chemat , dar avea deja un plan pregătit pentru această situație.

-A-ți vrut să îmi vorbiți, emirule? întreabă Arif pe un ton umil.

Karim îl cercetă cu privirea înainte de ai ră spunde.

- Cred că poți să îți răspunzi singur la această întrebare Arif. De ce mă aflu aici când ar trebui să fiu la palat cu mireasa mea? întreba Karim pe un ton dur.

- Singurul lucru care îmi trece prin minte acum emirule, este faptul că nepoata mea nu v-a fost pe plac sau a făcut ceva care v-a nemulțumit.

- Femeia cu care m-am căsătorit, susține că nu  face parte din familia Jabbar și că este din America. Cum explici așa ceva Arif?

-Dar asta este o prostie emirule, se apară Arif. Ea este nepoata mea, fiica fratelui meu Ahmed.

-Și atunci ea de ce susține altceva? întrebă Karim confuz si furios .

Acum este momentul, se gândi Arif. Trebuia să își spună povestea cât mai convingător, altfel toate planurile lui de până acum ar fi fost în zadar.

- Dacă îmi permiteți emirule, a-și vrea să încep cu începutul.

Arif așteaptă o confirmare din partea lui Karim, iar acesta aprobă scurt din cap.

-Fratele meu mai mic Ahmed s-a îndrăgostit și căsătorit cu fiica unui american. Atât familia fetei cât și noi nu am fost de-acord cu această căsătorie, dar fratele meu era foarte încăpățânat așa că a fost renegat de către toată familia mea. A murit acum 11 ani într-un accident de mașină împreună cu soția lui. Cum nu am mai ținut legătura cu fratele meu nu am aflat că a murit numai după 2 ani. Făcu o pauză în care părea că se gândește la ceva apoi continuă . Nu mă voi ierta niciodată pentru asta. Când am aflat că a murit m-am dus direct acasă la tatăl femei cu care s-a căsători. Atunci am aflat de existența nepoatei mele. Biata de ea, rostise pe un ton îndurerat. Omul acela nu o voia, era obligat să aibă grijă de ea și o acuza pe ea de moartea fiicei lui. O trata foarte rău. Am încercat să îl conving să mă lase să o cresc eu din moment ce el nu o vroia și la început a fost de-acord. A crezut că noi nu avem grijă de femei sau fete și că ne comportăm rău cu ele. Greșeala mea a fost că i-am spus că o iubesc pe copilă și că o voi crește ca pe o prințesă. Nu a mai fost de acord așa că a făcut tot posibilul să mă împiedice să obțin custodia ei. A avut și avantajul că ne aflam pe pământ american.

- Și cum a ajuns nepoata ta în Hufarat? întreabă Karim.

- Bunicul ei m-a contactat în urmă  cu câteva săptămâni să merg să îmi iau nepoata dacă vreau să mai fie în viață. Mi-a spus să mă asigur că nu se va mai întoarce în America atâta vreme cât el v-a trăi. Am fost nevoit să o mint ca să o aduc aici. Am crezut că ne va îndrăgi familia și că v-a dori să rămână aici , dar bătranul acela s-a asigurat că o va face să ne urască scornind tot felul de minciuni oribile despre noi. A încercat să fugă de mai multe ori și o dată aproape că a reușit. Atunci am decis că cel mai bun mod de a o proteja este căsătoria.

Arif făcu o pauza privindu-l atent pe emir, iar văzând că acesta nu zice nimic continuă.

-Îmi pare rău emirule că ați fost implicat în asta, dar nu m-am putut gândi la cineva mai bun decât dumneavoastră pentru a o proteja.

-Ea știe despre bunicul ei?

-Nu. Nu am vrut să știe cât de mult o ura bunicul ei. Am încercat să o protejez pentru că știu că a suferit destul. Ea susține că bunicul ei o iubește așa că nu m-a lăsat inima să îi spun adevărul. Prefer să mă urască pe mine decât să îi spun adevărul și să o fac să sufere.

- Poți pleca Arif. Am nevoie să mă gândesc și să iau o decizie.

- Cum doriți majestate.

Arif făcu o plecăciune și ieși afară cu zâmbetul pe buze. Reușise să facă ceea ce și-a propus. Povestea lui era prea bună ca să nu fie credibilă. Acum avea o alianță cu emirul și în curând va pune mâna și pe bucata aceea de pământ. Cu zâmbetul tot mai mare se îndrepta din nou spre petrecere.