Iubirea Unui Emir

Capitolul 21

Aida se trezi la ceva timp după miezul nopții. În ultimul timp se trezea noapte și adormea mereu spre dimineață. Desigur Karim nu știa asta. Un zâmbet se ivi pe fața ei când se gândi la Karim. Era așa de bun cu ea și se comporta atât de frumos. Mereu îngrijorat pentru confortul ei, dacă i era bine, dacă avea nevoie de ceva. Gătea în fiecare seară alături de el, o făcea să zâmbească, să râdă. Era atât de frumos. Părea un vis, și poate așa era. Karim vorbea mereu cu ea și cumva în tăcere ei îi răspundea. El o înțelegea, îi anticipa răspunsurile și făcea așa cum dorea ea.
Oftând se ridică și vru să ia fotografia cu familia ei de pe noptieră, dar rămase cu mâna în aer când văzu că nu era acolo. Se aplecă și se uită să vadă dacă nu cumva a căzut jos. Căută în zadar deoarece fotografia nu era acolo. O furie nebună o cuprinse. Cine se credeau ei? I-au luat libertatea, dreptul de a alege și acum și fotografia cu familia ei?
Țipând trase cu furie de coverturile de pe pat. Trase de perdeaua care înconjura patul și o rupse. Apoi își îndreptă atenția spre restul camerei.

Azima se trezi auzind strigate și obiecte aruncate. Împreună cu ea s-au trezit toți oamenii care erau în palat. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat. Toți se uitat uni la alți, gândindu-se că palatul era atacat. Dar cine să facă asta și de ce? Azima urmată de  fetele care se ocupau de prințesă, se ghidară după sunete și ajunse pe coridorul unde era camera prințesei.

-Chemați gardieni , strigă ea. Prințesa este în pericol.

Ajunsă la ușă Azima puse mâna pe clanță și vru să deschidă, dar descoperii cu groază că aceasta era încuiată.

-Prințesă, strigă ea și bătu în ușă. Prințesă ce se întâmplă, sunteți bine?

Dar în locul unui răspuns, un obiect se izbi de ușă și o făcu pe Azima să facă un pas speriată în spate. Azima nu se pierdu cu firea și trimise o fată să aducă cheia de rezervă dar atunci ajunseră și gardieni în frunte cu Hakim, iar Azima le spuse să spargă ușa. Dinăuntru camerei se auzeau tot felul de obiecte aruncate și sparte. Deodată se auziră un sunet asurzitor de sticlă spartă, iar mai apoi se lăsase liniștea.

-Prințesă! strigă Hakim încercând cu disperare să deschidă ușa.

Era conștient că dacă prințesa va păți ceva, emirul va face să cadă capete.

-Prințesă?!

Văzând că nu primește nici un răspuns împinse cu putere ușa, care ceda sub lovitura lui și se izbi de peret. Hakim întră furtunos în încăpere și își scoase sabia uitându-se în același timp după prințesă și după atacator. Celelalte gărzi făcură la fel. Hakim o văzu pe prințesă. Era în mijlocul camerei, stând dreaptă, cu părul ei lung lăsat pe spate și într-o cămașa de noapte care în ajungea până la glezne.

-Prințesă!

Înaintă spre ea vrând să se asigure că este bine. Cineva aprinse lumina, permițându-i lui Hakim să o vadă mai bine.

-Prințesă sunteți bine?

Nu primi în schimb nici un răspuns. O cerceta repede cu privire, și văzând că nu are nici o rană se poziționă în spatele ei, și se uită în jur în așteptarea unui atac. În câteva secunde camera a fost cercetată, dar nu mai era nimeni în afara de prințesă. Când Hakim fu sigur că nu mai era nimeni în cameră în afară de ei, își permise să se uite prin cameră. Totul era împrăștiat, lucrurile sparte, perdele rupte și acum Hakim înțelese ce a fost cu acel sunet de sticlă sparta. Una dintre cele două uși mari de sticlă care duceau spre balcon era spartă. Câteva bucăți de sticlă încă mai erau prinse de toc, iar restul erau împrăștiate pe jos. Nici un lucru nu mai era la locul lui. Iar apoi privirea îi căzu asupra prințesei, și știu. Mâinile ei strânse în pumni pe lângă corp, respirația ei accelerată. Ea era responsabilă pentru dezastrul din cameră. Nu era în pericol. Răsuflă ușurat, apoi se apropie încet de ea. Chiar dacă cămașa de noapte o acoperea și nu lăsa să se vadă decât brațele și fața, tot se simțea puțin nesigur. Când făcuse un al doilea pas spre ea, prințesa ridică fața și se uită la el făcându-l să se oprească. Ea nu era în pericol, dar nu putea spune același lucru și despre el sau despre toți servitorii sau gardienii care erau pe hol și în cameră.