Pentru că ne dorim ca lucrările bune să fie prețuite la valoarea lor, vrem sa creem un mediu în care lucrările voastre să fie apreciate și să devină cunoscute.
Cartea va conține o colecție de recenzii și recomandări ale celor mai îndrăgite poveșt...
Revenim cu o poveste care ne-a cucerit încă de la primele pagini. Autoarea reușește cu succes să ne trimită într-o călătorie fascinantă, încărcată de simbolism, dramă și regăsire spirituală. Încă din titlu, identificăm natura zdruncinată a universului descris, care cumva setează atmosfera generală a declinului, aspect ce nu face decât să intensifice suspansul.
Întregul fir al narațiunii este alert, iar descrierea folosită surprinde nu doar tragediile personajelor, ci și războiul acestora cu propria ființă. Incipitul, denumit artistic sub forma unei explicații primordiale și anume „cum a murit lumea" pune bazele unor teme extrem de bine structurate: înstrăinarea de creator, decăderea, pierderea inocenței, iar în final, autodistrugerea.
Debutul cărții ilustrează, prin descrieri ample, o lume aflată în pragul extincției. Frica de necunoscut, care guvernează în prima jumătate, se metamorfozează treptat într-o conștientizare a dezastrului, un aspect important în definitivarea epicului.
Lumina respiră greu prin tot hăul calamităților ce curg precum trupurile celor distruși de furia războinicilor Cercului Șoimilor, iar focul, ca motiv literar, pare a fi unicul element purificator al vieții. Lyre Hayward, protagonista cărții surpinde prin lejeritate cu care trăiește haosul. Prin introspecție, se identifică a purta o parte din vină, însă nu resimte consecințele propriilor mustrări de conștiință. Aceste modulații ale glasului său interior o fac să realizez adevărata criză existențială: nu faptul că este forțată să execute ordine, ci lipsa regretului asupra acțiunilor sale.
Amprenta personală a scriitoarei mocnește a autenticitate în fiecare paragraf. Permanentizarea răului ca o instanță cu rol de justițiar întregește reflexia unor națiuni marcate de absența binelui. Repausurile meditative ale personajelor ne dau răgaz pentru a digera întru totul acțiunea complexă. Fiecare frază clădește o nouă incertitudine și o acceptare vehementă a necunoscutului ca laitmotiv al întregii creații. Arsace, Înaltul Monarh reprezintă un contrapunct în toată estetica creată măiestuos de scriitoare. Alături de tot întunericul Lyrei, moharnul capătă caracteristica de imagine în oglindă, o prezență special născută pentru a fi în antiteză cu protagonista.
Războiul își pierde din însemnătatea unui simplu conflict armat și își schimbă poziția, de pe front, în rațiunea fiercărui personaj înzestrat cu câte un trecut tumultos, treptat dezvăluit, printr-o portavoce a naratorului care nu ezită să șocheze. Apar răsturnări de situație peste cele existente deja, iar ștafeta dreptății se mută dintr-un cerc într-altul.
Printr-o scurtă sumarizare a semnificației lucrării, aceasta s-ar denumi: portretul unui haos aflat în echilibru. Narațiunea capătă atât de multe nuanțe, prezintă atât de multe spețe, încât complexitatea acesteia este cu totul năucitoare. Drumul inițiatic pe care a pornit Lyre, dă impresia că de fapt personajul suferă o involuție, marcată fiind de dependențe, ca mai apoi să îmbrățișeze ideea de prietenie și atașament. Dezumanizată la început, interacțiunea cu oamenii estompează din corupția lui Azrael, conturându-i astfel noi trăsături de caracter, transformând-o dintr-o ființă rece, supusă torturii, într-o fire comunicativă, protectivă față de cei din jurul ei.
Un dark-fantasy ilustru, un patronaj al forțelor aflat sub semnul nefastului care ghidează cititorii către epicentrul unei comori literare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
