Brianna Potter ||Marauders time||

Capitolul 6

   ---AAAARHHHH! țip când apa rece ca gheața face contact cu mine.

Cobor în graba scările, uitându-mă după fratele meu și Sirius, iar când îi văd stând relaxați pe canapea mă îndrept nervoasa către ei.

   ---Voi ați făcut asta și nu încercați să negați pentru că știu că voi ați făcut-o! spun ridicând un deget către ei.

   ---Păi nu e vina noastră dacă dormi atât de mult! Noi am vrut doar să te trezim, răspunde Sirius zâmbind complice.

Mă încrunt punându-mi mâinile în sân și privindu-i pe toți amuzată. Zâmbesc când vad privirile uimite pe care mi le aruncau băieții.

   ---Ești sigur tu? întreabă James uitându-se uimit la mine.

   ---Desigur, spun zâmbind și mai larg lucru care doar îi sperie pe băieți.

Cred că se așteptau la vreo reacție mai vulcanică din partea mea, însă dacă ești sora lui James Potter, înveți anumite lucruri despre farse : în primul rând, niciodată nu trebuie să dai impresia că vei face o farsă ; în al doilea rând, surpriza e cea mai mare armă a ta. Voi pune asta în aplicare cât mai curând, de fapt imediat ce-mi vine vreo idee.

Mă întorc cu spatele, auzindu-i șușotind și punând la cale vreo altă farsă. Deschid ușa dormitorului doar ca să o văd pe Lily cum trece pe lângă mine, aruncându-mi din mers un zâmbet. Mă întorc și eu după ea, nedorind să rămân singură.

   ---Hei, Evans! spune fratele meu când roșcata ajunge în salon.

   ---Ce vrei, Potter? întreabă oprindu-se și privindu-l din cap până în picioare.

   ---O întâlnire, haide dă-mi doar o șansă!

   ---Ți-am spus clar! NU IES CU TINE, POTTER!

Lily pleacă, spre dezamăgirea lui James, iar eu plec după prietena mea. O găsesc la lac, vorbind veselă cu Snape.

   ---Bri, vino aici! spune când ma observă.

Mă așez lângă ea, iar Snape se scuză și pleacă, lăsându-ne sigure. Mult mai bine după părerea mea. Începem o conversație despre examenele pe care le-am avut recent. Îi observ cu coada ochiului pe fratele meu și prietenii lui mergând și așezându-se lângă un copac.

La un moment dat, Snape apare de nicăieri, iar eu observ cum Sirius și James zâmbesc complice. O nu, nu cred că se va termina bine! Încerc să îi urmăresc, punându-mă în fața lui Lily, ca sa nu vadă nimic. Roșcata se încruntă, însă nu spune nimic. Planul meu de a-i distrage atenția lui Lily eșuează când în spatele nostru răsună vocile lui James și Severus.

   ---Doar atât poți, Snivellius? îl provoacă fratele meu și simt cum Lily mai are puțin și ia foc.

O urmez pe Lily până în dreptul băieților. Vreau să intervin între cei doi, însă o mână mă prinde de talie, trăgându-mă din dreptul lui James și Snape. Mă întorc revoltată spre cel care m-a împiedicat să pun capăt duelului, și rămân surprinsă când îl văd pe Sirius.

   ---Sirius, dă-mi drumul! spun revoltată însă el doar zâmbește.

   ---Nu! zice hotărât însă eu reușesc să îi îndepărtez mâna.

Vreau, din nou, să mă bag între cei doi, însă Sirius oftează, trăgându-mă înapoi și strângându-mă în brațele sale, pentru a nu putea să intervin.

   ---Ce crezi că faci? Dă-mi drumul! mă rățoi la el însă nu face nici o mișcare.

   ---Nu te las să intervi, spune cu o calmitate care începe să mă enerveze.

   ---Și de ce mă rog frumos? întreb făcând un botic de toată frumusețea.

Sirius nu apucă să-mi răspundă, căci strigatul lui Lily răsună pe întreg domeniul castelului.

   ---POTTER, LASĂ-L JOS!

   ---Îl las dacă accepți o întâlnire cu mine! Haide, Evans!

   ---MAI DEGRABĂ AS IEȘI CU UN CALMAR URIAȘ. EȘTI UN AROGANT NESUFERIT, CE ȚI-A FĂCUT? îi dă înainte Lily, enervata peste măsură.

Sirius mă strângea puternic în brațe, pentru a nu interveni așa că tot ce puteam face era să stau și să mă uit cum Lily țipă la James fără încetare, cum ceilalți elevi râdeau de mama focului, și cum Snape atârna cu capul în jos, blestemand furios.

   ---JAMES! LASĂ-L JOS PENTRU NUMELE LUI MERLIN! țip când văd că Lily mai are puțin și plânge de nervi.

James îi dă drumul lui Snape, el căzând pe pământ și lovindu-se dureros. Zâmbesc în sinea mea când văd fața acestuia, însă mă încrunt când Lily aleargă spre el. Sirius îmi dă într-un final drumul, atunci când James se uită bănuitor la noi.

   ---Ești ok? Lăsă-mă să te ajut! spune Lily întinzând mâna către Severus.
 
   ---N-am nevoie de ajutorul unul sânge-mâl, răspunde el cu dispreț ridicându-se singur.

Un val de furie mă învăluie instant când aud cuvintele pe care le-a rostit. Îmi scot bagheta din robă cu viteză, ajungând într-o secundă lângă Snape și privind cu regret spre Lily care avea lacrimi în ochi.

   ---Mai spune odată! spun pe un ton ostil.

   ---Bri, lasă-l nu merită! intervine Lily aruncându-i o privire plină de tristețe, plecând.

   ---Dar Lils te-a făcut... încep eu însă ea nu mă mai aude.

Atenția îmi revine asupra lui Snape, care își recăpătase bagheta și acum o ținea îndreptată spre James și Sirius, iar ei la rândul lor aveau baghetele îndreptate către el, în privirile lor citindu-se clar ura.

Fac un pas, ajungând în fața celor doi băieți, bagheta lui Snape fiind acum în dreptul meu. Îmi ridic și eu bagheta, aruncându-i o privire criminală. Nimeni nu are dreptul să-mi jignească prietena.

   ---Ți-a înghețat limba sau ai uitat toate vrăjile... SNIVELLIUS? spun accentuând ultimul cuvânt pe un ton disprețuitor.

Ca prin farmec, Snape se trezește din visare aducându-mi o privire încărcată de ură și repulsie înainte să afișeze un rânjet caracteristic lui.

   ---STUPEFY! urlă cu bagheta îndreptată spre mine.

Vraja lansata de el mă izbește drept în piept, aruncându-mă în aer vreo câțiva metri, ca mai apoi să mă izbesc cu putere de pământ, gemand de durere și ducându-mi mâna la piept, tușind și încercând să trag aer. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost fața panicată a lui James, înainte să rămân inconștientă.

*SIRIUS POV.*
Brianna stătea în fața lui Snape, privindu-l cu atâta ură, de ar fi ajuns unei planete. Mi-am dat seama că e furioasă, la fel ca James și, desigur la fel ca mine. Snape urlă o vrajă care o aruncă pe fata câțiva metri în aer, urmând să se prăbușească la pământ ducându-si mâna în dreptul inimii și încercând să respire.

Furia crește în mine, iar în momentul ăsta îmi vine să-l omor pe Snape. James aruncă câteva vrăji în el, reușind totuși să le pareze pe toate. Îl trag de mână pe Prongs, transmițându-i din priviri să-l lase în pace.

Îl mai privesc încă o dată pe Snivellius cu ură înainte de a ajunge în dreptul Brainnei. O iau ușor în brațe, alergând cu ea spre infirmierie. O așez pe un pat gol, punându-mă pe un scaun, la fel ca James, Remus și Peter. Peste câteva mintute, ușa infirmieriei este deschisă cu putere de Lily care aleargă până în dreptul nostru.

   ---E vina mea, Bri a încercat să-mi ia apărarea... e doar vina mea... eu am crezut ca pot fi... prietena cu Sev, spune printre lacrimi.

Prongs se ridică de pe scaun, mergând lângă Lily și luând-o în brațe. Deși nu era momentul potrivit, un zâmbet larg îmi apare pe față. Roșcata nu se împotrivește, din contră îl strânge și mai tare în brațe, continuând să plângă ascunsă la pieptul lui. James zâmbește larg, aruncându-mi o privire învingătoare.