Brianna Potter ||Marauders time||

Capitolul 5

-Am ajuns, gâfâie Sirius oprindu-se în fața uși.

-Din contră, ai întârziat Sirius! spun dându-mi ochii peste cap, amuzata. Dar, ești primul care a ajuns.

În scurt timp apar și Lily, James, Remus și surprinzător, Peter, care primise detenție tot la ora lui McGonagall.

-Bun, văd că ați ajuns toți, haideți întrați! spune McGonagall din pragul uși.

Intrăm în biroul ei, plin de hărtii și ma rog să nu trebuiască sa facem curat acolo. McGonagall se așează la birou, gândindu-se câteva clipe.

-Domnișoară Potter, domnule Black, voi veți rămâne aici, făcând ordine printre hârti, sortațile după data și puneți-le în sertare. Domnule Potter, domnișoara Evans veți face curat în Sala Trofeelor, în timp ce tu, domnule Lupin și domnul Pettigrew se vor ocupa de Turnul de Astronomie. Fără magie!

-De ce nu pot merge eu cu James? făcu Sirius supărat.

-E mai bine așa! îi răspunde fratele meu zâmbind la gândul ca va petrece detenția împreună cu Lily.

Cei patru ieșiră pe ușă, împreună cu McGonagall, eu rămând cu Sirius, care se așezase extrem de bine pe un fotoliu, scoțând din buzunar o oglindă micuța și zâmbind prostește în fața ei.

Am tușit. O data. De doua ori. De trei ori.

-Serios? întreb deja enervata. Avem detenție, nu oră de relaxare.

Sirius oftează, băgând oglinda înapoi în buzunar, și venind către mine. Zâmbesc mulțumită, luând un teanc de hârtiși răsfoindu-le.

-Ce era așa special la oglinda aia?

-James și cu mine avem una la fel. Comunicăm cu ajutorul lor când suntem în detenți separate, ca acum, spune zâmbind și indesând câteva dosare într-un sertar.

-Oprește-te! țip când hârtiile încep să zboare singure afară din sertar.

Încep să sar, prinzându-le, Sirius urmând exemplul meu. În curând, încăperea e mai dezordonata decât a fost la început.

Mă ridic pe un scaun, pentru a prinde hârtiile care zburau către tavan. Nu ajung, așa că sunt nevoită să mă ridic pe vârfuri, iar când în sfârșit prind foaia în mână, simt cum piciorul îmi alunecă, iar eu nu ma simt scaunul sub mine. Închid ochii, așteptând să mă izbesc de podea, dar tot ce simt e căldură corpului cuiva. Îmi deschid rapid ochii, dându-mi seama ca nu sunt pe podea, ci în brațele lui Sirius. Briunetul zâmbește, lăsându-mă jos, iar eu roșesc puțin în obraji.

-Data viitoare ar fi bine să mă lași pe mine să iau chestiile care sunt mai sus, spune când ne întoarcem amândoi la aranjatul dosarelor.

Îmi dau ochii peste cap, ușor amuzata, iar când McGonagall întra în birou și ne spune că putem pleca, ies pe ușă și ma îndrept spre turnul Gryffindor, împreună cu Lily pe care am întâlnit-o pe hol.

-Mergem la lac? o întreb pe roșcată în șoaptă.

-Acum? Bri, e târziu! protestează ea.

-Haide, Lils! Nu vreau să merg singură.

-Bri! Vin eu cu tine! îl aud pe Sirius din spatele meu.

Băiatul aleargă ușor către mine, urmat de James, Remus și Peter.

-Și, Evans...ți-a plăcut întâlnirea noastră? întreba fratele meu făcându-mă să mă încrunt.

-A fost detenție, Potter! Detenție! spune Lily exasperată.

-Spune-i cum vrei, eu tot întâlnire o voi nu-mi! Ce zici de o a doua întâlnire?

-Potter! Nu voi ieși cu tine, pricepe odată pentru numele lui Merlin! spune roșcata plecând.

-Ghinion, Prongs! râse Sirius. Deci, Bri mergem?

-Stai puțin! Unde? întreabă fratele meu continuând să se holbeze spre locul în care a luat-o Lily.

-La lac, James!

-Padfoot, ai uitat că mâine e lună plină? întreba Peter în șoaptă.

-Mâine e mâine, Wormtail!

-Nu sunteți obligați să stați cu mine! spune Remus zâmbind ușor.

-Nici să nu-ți treacă prin cap, Moony! Venim cu tine indiferent de ce s-ar întâmpla! îl asigură James.

-Mulțumesc, Prongs! Dar, sincer dacă aveți alte lucruri de făcut, înțeleg!

Băieții încep să se contrazică, așa că îi las în pace, îndreptându-mă spre lacul negru. E seara deja, așa că merg încet din cauza faptului că nu prea văd bine în întuneric. Simt cum cineva mă urmărește îndeaproape, așa că mă întorc brusc ciocnindu-mă de Sirius.

-Ce faci aici? întreb puțin iritată.

-Ți-am spus că vin cu tine la lac! spune luându-mă de mână, așezându-ne amândoi lângă stejar.

-Cum crezi că va fi? întreb în șoaptă.

-Ce va fi?

-După ce terminăm școala. Ști tu, ce vom face, ce se va întâmpla. Vom întra în Ordinul Phoenix? Vom lupta împotriva lui Știm-Noi-Cine?

-Ai atâtea întrebări, răspunde Sirius râzând ușor. Uite, un lucru e sigur, prietenia noastră nu va fi afectată, întotdeauna vom fi aici unul pentru altul.

-Da, dar Știm-Noi-Cine devine tot mai puternic!

-Bri, spune-i pe nume! Nu-ți fie frică, ești în siguranță aici și oricum mai avem doi ani și jumătate până terminăm școala.

Oftez, și nu mai spun nimic, doar privesc stelele gândindu-mă la lumea de afară. Întrebări peste întrebări continuă să-mi învăluie mintea, întrebări la care nu am un răspuns, și la care nu cred că le voi putea găsi vreun răspuns. Totuși, Sirius are dreptate. Sunt în siguranță aici, n-am de ce să-mi fac griji.