Exces [+18]

Capitolul 16

***Madoc***

Stropii mi se scurseră pe faţă în momentul când farfuria plonja de pe chiuvetă direct pe gresie spărgându-se în bucăţele. Oh, cât uram să spăl vasele! De fapt uram să fac treabă prin casă, mai ales cand trebuia sa le fac singur, iar eu nu aveam nici măcar un ajutor. În decursul anilor mă simţeam singur aici, în propriul apartament, închis ca într-o cutie de chibrituri. De undeva din sufragerie se auzea televizorul pe un post de muzică. Îl lăsasem aprins ca să nu mă simt singur cu propriile-mi gânduri.

Melodia Thunder de la Imagine Dragons îmi gâdila timpanele făcându-mi munca mai uşoară, însă nu-mi putea ţine gândurile ocupate mereu. Într-una din zile îmi venise ideea să îmi iau un căţel, sau un peşte sau un papagal, orice animal de companie care să mă facă să nu mă mai simt atât de singur.

— I was dreaming of bigger things, wanna leave my own life behind! am repetat versurile deodată cu melodia.

Nu aveam eu voce de cântăreţ dar îmi plăcea acea senzaţie pe care mi-o dădea muzica. După ce am terminat de spălat vasele am curăţat cioburile de pe jos şi mi-am verificat telefonul. Nici un mesaj sau apel pierdut, fapt ce îmi demonstra cât de căutat eram. Ştiam ca Jax era plecat într-o excursie cu tatal, iar cei de la Riot nu mi-au mai dat nici un mesaj în legătură cu vreo luptă. Am surâs gândindu-mă la acea zi când Juliet şi cu mine ne-am luat la trânte pe ringul din club. Trecuseră aproape cinci zile, iar Juliet nu mi-a mai dat nici un semn de viaţă. Am bătut la uşa ei de atâtea ori, ştiam că era în interior deoarece îi auzeam paşii prin hol, însă nu îmi deschidea niciodată uşa.

Am privit înspre uşa de sticlă care ducea spre balcon. Era încă înnorat afară, semn că se pregătea să ningă din nou. Ninsese foarte mult în ultimele zile, deşi ne apropiam cu repeziciune de luna ianuarie. Facultatea trebuia să înceapă din nou, iar cursurile alea nenorocite şi plictisitoare aveau să îmi dea bătăi de cap din nou. Un lucru mă bucura, totusi... Faptul că ea era aici, atît de aproape de mine, şi totuşi atât de departe.

Ar trebui să te duci după ea! Mi-am spus mie însumi încurajându-mă, însă era mult prea de dimineaţă, nu cred că era trează la ora asta. Aveam tot mai multe coşmaruri în ultima vreme mai ales după vizita cu el. Mi-am luat inima în dinţi şi am ieşit pe balcon îndreptându-mi privirea înspre vecina mea. Nu se zărea nici o lumină din interior, însă ştiam că aveam să o găsesc acolo. Nu conta dacă încă nu se trezise, aveam să o aştept cuminte pe canapea.

Am intrat înapoi în apartament şi mi-am tras un tricou pe mine şi nişte blugi, după care m-am îndreptat înspre balustrada balconului şi mi-am luat avânt. De data asta nu am mai căzut lat, însă tot am simţit o durere fulgerătoare în tălpi când am ajuns pe balconul vecin. Am privit prin geam în interior. Sufrageria era goală şi nu se vedea nici o mişcare, însă puteam zări o lumină slabă provenind de sub o uşă.

— Fie ce-o fi! am spus în momentul când am tras uşa balconului şi am intrat în interior.

Mă bucuram de căldura din interior, întrucât afară era groaznic de frig. Am păşit uşor prin sufragerie, încercând să nu fac podeaua să scârţâie şi mai mult, şi am ascultat atent. Lumina provenea dinspre o uşă de pe hol, care ar putea fi mai mult ca sigur baia, deoarece se auzea duşul pornit. Mă înşelasem, deci Juliet era trează la ora asta matinală.

Am făcut stânga împrejur şi m-am îndreptat spre camera ei unde aveam să o aştept până venea de la baie şi speram din tot sufletul să nu mă arunce în şuturi pe balcon. Camera ei era la fel cum o văzusem ultima dată de Crăciun. Curată şi foarte aranjată, cu toate jucăriile de pluş în vitrină şi pe dulap alături de o groază de cărţi şi trofee de la competiţiile şi concursurile de balet.