Exces [+18]

Capitolul 3

***Juliet***

   Dacă tocmai până în clipa în care a început o luptă în faţa mea am crezut că lumea mea se învârte în jurul baletului, lucrurile s-au schimbat în clipa în care dau cu ochii de masculul care mă privește fix. Nu îmi vine să cred. Acei ochi albaştri ca cerul senin de vară sunt aţintiţi asupra mea, parcă mâncându-mă din priviri. Înghit în sec, iar în clipa în care îl văd pus la pământ arunc geanta pe caneapeaua unde stă Kayla și alerg spre ring. Îmi fac rapid loc prin mulţime şi mă agăț de unul din colţurile ringuluui.

   — Nu poate fi real, șoptesc mai mult pentru mine.

   În clipa în care mâna cuiva îmi atinge umărul tresar brusc, fără a avea curajul de a mă întoarce.

   — Jul... eşti în regulă? Nu-ţi face griji, luptele astea au loc aici aproape în fiecare seară, mărturisește Kayla apărută lângă mine.

   — Ce caută el aici? mă aud murmurând.

   Kayla mă privește confuză, apoi îmi urmărește privirea spre ring, înspre cei doi masculi care îşi împart pumni.

   — La cine te referi? mă întreabă încercând să ghicească la cine mă uit.

   Închid brusc ochii refuzând să mai văd lupta. Simt adrenalina cum îmi trece prin vene împingându-mă orbeşte în ring. Pierde...

   Strâng mai tare stâlpul ringului şi privesc cum cel cu ochii ca marea este pus pentru a nu ştiu câta oară la pământ. Nu mai rezist. Strâng din maxilar, iar în clipa în care ochii lui îi întâlnesc din nou pe ai mei, mă întorc cu spatele și mă îndepărtez de ring.

   Simt cum prezenţa Kaylei mă urmărește oriunde, fiindu-mi aproape, măcar pe ea o am în toată nebunia asta de neînţeles.

   — Juliet... eşti în regulă? Îţi este rău?

   — Ce caută Madoc în ring? o întreb cu privirea fixată spre el.

   — Madoc... păi el este luptătorul favorit al Frăţiei Riot. Luptă aproape în fiecare vineri seară, pe lângă mulţi alţi luptători. Dar el este cel mai bun. De ce? Îl... cunoşti?

   Parcă un cub de gheaţă îmi coboară pe coloană. Luptător? Of, Doamne, în ce rahat s-a mai băgat! Ce se întâmplase cu băiatul cu sufletul colorat pe care îl ştiam?

   Îmi înghit emoțiile amintirilor ce pun stăpânire pe mine, ignorând-o pe Kayla şi privesc lupta cu atenție de la distanță. Madoc se ridică rapid şi începe să îi adreseze matahalelei din faţa sa câteva lovituri bine meritate. Acesta se dezechilibrează şi cade, în timp ce Madoc îl lovește în continuare cu pumnii. Închid ochii ferindu-mi privirea, iar la scurt timp aud cum toată sala îl strigă pe nume pe învingător.

   — Se pare că îşi merită numele de cel mai bun. A câştigat din nou, clarifică Kayla ceea ce tocmai disting din uralele publicului.

   — Putem pleca? întreb în timp ce Madoc coboară din ring şi se apropie de bar.

   Îmi dau seama că-mi mușc agresiv buza inferioară și simt nevoia să plec cât mai departe de locul ăsta.

   — De ce? Adică... abia am sosit..

   — Te rog!

   Rugămintea mea a sunat mai mult ca o şoaptă, iar Kayla mă privește confuză, însă înţelege imediat sursa dorinţei plecării mele. Nu doresc să dau ochii cu el acum, mai ales după toate cele întâmplate şi mai mult de atât nu sunt pregătită să îi fac faţă după atâtea certuri din trecut.