Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi iau la revedere de la Calypso și pornesc spre casă pe jos, fără vreo tragere de inimă. Pe drum, mă gândesc la tot ce s-a întâmplat astăzi și mă întreb dacă nu cumva am exagerat atunci când mi-am strâns toate lucrurile din birou și am plecat. Presupun că părinții vor fi extrem de furioși când o să ajung acasă, așa că decid că ar fi mai bine să mănânc în oraș, altfel mi se va tăia toată pofta de mâncare. Îl sun pe Blake, însă nu îmi răspunde, așa că mă așez singur la o masă, la una din terasele la care nu am mai fost de ceva timp.
Imediat cum încep să mănânc, Serena își face loc printre mese și se așează pe scaunul din fața mea, cu o expresie mai serioasă ca niciodată. Îmi las furculița jos, vizibil deranjat de prezența ei și mă uit în altă parte, dându-mi ochii peste cap. Preferam să mi se taie pofta de mâncare din cauza părinților... Fac un efort și mă calmez. Continui să mănânc și o ignor complet, căci nu am de gând să mă ridic și să plec.
-Te-au dat mami și tati afară din casă? întreabă ea.
Îmi ridic privirea și mă uit în gol, strângând din dinți.
-E ciudat să te văd mâncând aici, nu la restaurant. Nu mai primești bani?
Idioata...
-Am înțeles, vrei să mă ignori. Începi să ai aceleași obiceiuri ca și cățeaua aia de iubită-ta!
Când vine vorba de Calypso, nu rezist să tac și bat cu pumnul în masă.
-Te-am invitat cumva să iei loc?
-Deci acum vorbești cu mine!
-Ce vrei?
-Nimic, am venit să îți țin companie. De ce nu ești cu ea? Părinții ei nu te acceptă, așa-i?
-Serena, pleacă!
-Ți-am spus că e o alegere proastă... În fine, știi că poți veni la mine oricând ai...
-Încetează! Relația merge perfect și asta nu datorită ție!
-Evident că merge perfect, fata aia nu știe mai nimic despre tine.
Revin la ideea inițială de a o ignora, mă tem că o voi da afară în bătaie de pe terasă.
-Te-ai albit puțin la față când am pomenit de vechile tale obiceiuri.
Nu înțeleg unde vrea să ajungă cu asta.
-În calitate de iubită, nu crezi că ar trebui să știe?
-N-am nevoie de sfaturile tale.
-Păcat. Dar ai dreptate, nu ar fi prea plăcut pentru ea să afle că...
-Ce vrei? De ce tot aduci asta în discuție? spun eu nervos, încercând să nu ridic tonul prea tare.
