Prezentul meu ești tu

CAPITOLUL XXVIII - Încetează cu mofturile!

     -Se pare că azi noi suntem cei care s-au trezit mai devreme, spune Blake. Cynthia a făcut clătite și ne-am gândit că poate vreți și voi.

     -Chef Cynthia! îl corectează ea. Vino, iubitule, să îi lăsăm să mănânce.

     Îl trage afară din cameră și închid ușa în urma lor. Calypso ia o căpșună și începe să se joace cu ea, iar eu mă întind brusc și i-o fur, amuzându-mă de expresia ei de copil supărat.

     -Era singura!

     -N-ai decât să mă săruți dacă vrei să îi simți gustul, o tachinez eu și ea îmi dă un cot pe sub plapumă, apoi mă sărută scurt.

     A fost drăguț din partea celor doi că s-au gândit să ne aducă micul dejun la pat și trebuie să recunosc, nu mai mâncasem de ceva timp clătite și mi se făcuse dor.

     După o oră de lenevit și mâncat, ne dăm jos din pat și ne pregătim pentru o nouă zi. Strângem împreună lucrurile și la ora prânzului pornim spre casă, cu părere de rău că timpul s-a scurs atât de repede.

     Imediat cum intrăm în oraș, stropi mărunți de ploaie încep să se lovească de parbrizul mașinii, anunțând o zi mohorâtă. Prima oprire e acasă la Cynthia, unde îi las pe ea și pe iubitul ei, apoi mă îndrept cu cea mai mică viteză posibilă către casa iubitei mele.

     -Crezi că ne putem vedea mai târziu? o întreb pe Calypso.

     -Nu știu, mai bine să fim prudenți. Încă nu vreau să le spun părinților...

     -Ok. Atunci mai vorbim noi, spun eu și ea mă sărută pe obraz, luându-și rucsacul în spate.

     Coboară din mașină și închide portiera cu grijă, îmi zâmbește scurt, apoi aleargă spre ușa de la intrare și dispare în spatele acesteia. Ultimele douăzeci și patru de ore au fost atât de frumoase, încât acum nu știu cum voi rezista fără ea... Oare așa se simte toată lumea la începutul unei relații? Toți vor să își petreacă timpul la nesfârșit cu persoana iubită sau sunt eu mult prea îndrăgostit de ea?

     Apare la geamul camerei sale și îmi face cu mâna, apoi pornesc de pe loc și mă întorc acasă.

     -În sfârșit! exclamă mama atunci când intru în sufragerie cu un rucsac pe umăr și cu părul și  hainele ude; ploaia s-a întețit. Ai promis că o să te întorci la timp pentru a merge la firmă!

     -Traficul, spun eu indiferent și urc scările către dormitorul meu.

     Menajera întinde mâna după rucsac, însă îl strâng în brațe și îi spun:

     -Le bag eu la spălat mai târziu.

     Femeia dă din umeri și se întoarce la treaba ei, iar eu mă așez pe pat și scot un tricou din micul bagaj, strângându-l la piept. Încă mai are parfumul ei impregnat în el... Mă las pe spate și închid ochii, trăgând aer în piept și zâmbind.

     -Cum ți-a fost weekendul?

     Vocea mamei mă face să tresar și mă ridic din pat.

     -Ce ai pățit la mână?!

     -Ah, nimic, e doar o entorsă. Weekendul? A fost minunat, spun eu euforic.

     -Cred că ți-a prins bine. Nu te-am văzut niciodată atât de îndrăgostit.

     -Poftim?! De unde ți-a venit ideea asta?!

     -O femeie știe întotdeauna când un bărbat e îndrăgostit, mai ales dacă e mama lui. Sau vrei să zici că nu ai rămas intenționat câteva ore în plus?