—De ce esti un asa mare nesuferit?!
Hm? Zi !
Strig nervoasa strangandu-mi unul din pumni.
—..Cu ce ti am greșit...? Ce ti am facut..? Spune-mi ce ti-am facut tie...când ti-am gresit ultima data?
—Ma ranesti de fiecare data cand faci ceva care iti face doar rau..ma ranesti mereu...întotdeauna ai luat doar decizii care nu ti-au adus nimic bun..doar te ai consumat...pentru nimicuri iar atunci cand am încercat să-ți deschid ochii si sa te fac sa realizezi ca nu se termina totul...tu...mi-ai luat-o in nume de rau..
Il privesc in ochi fugitiv si parasesc încăperea coborand rapid scările. Stiu ca vrea sa vina dupa mine dar e conștient ca n-are rost..stie prea bine ca nu poate sa ma schimbe..a încercat de prea multe ori pana acum..si niciodata n-a reusit..e logic...nu sunt o persoana care se lasa schimbata...desi il iubesc..atat de mult....n-am de gand sa-i spun..si nici sa-l las sa ma schimbe..
Ma asez pe una din treptele reci ale scarii si oftez slab, trecandu-mi mana dreapta prin parul gri.
...cum naiba am ajuns sa ma enervez in halul asta din orice si sa nu mai fiu in stare deloc sa imi ascund nervii si supararea....nu-l pot schimba..defapt, nu vreau sa-l schimb ..vreau doar sa ii deschid ochii..stiu ca n-ar fi fericit fara ea..insa n-ar fi fericit un timp..la un moment dat va gasi pe altcineva..nu e ca si cum ea e singura fata care l-ar iubi..macar de l-ar iubi..dar stiu cat sufera..si stiu ca are o obsesie pentru e..asa ca prefer sa-l ajut sa se-npace de fiecare data cu fraiera aia care nu stie sa-l prețuiască...il ajut doar pentru ca stiu ca o iubește atat de tare..asta se vede in ochii lui atunci cand imi spune despre cum e ea...e asa naiv....naiv si credul..nu vreau sa-l schimb..dar ma doare ca ajunge mereu sa fie cel ranit..aiurea.. atat de aiurea..
Ma ridic de pe treapta scarii lasand un oftat sa mi paraseasca buzele apoi merg spre parcul din apropiere.
Aud pasi si tinand cont ca pana acum cateva minute parcul era gol, stiam ca e el..eram sigura ca va veni dupa mine ...are orgoliul puternic insa pentru mine tot timpul cedeaza ........ei bine ..pentru mine si pentru ea.
nu imi intorc privirea spre el deloc si ma uit spre lacul amplasat in mijlocul parcului avand mainile incruciste la piept.
imi inconjoara talia cu bratele sale uriase in comparatie cu corpul meu si isi aseaza fruntea pe spatele meu , fiind nevoit sa stea aplecat din cauza ca sunt prea mica de inaltime.
Oftez slab si-mi musc buza netiind ce sa spun sau sa fac.
-Hai nu te mai bosumfa din orice .
spune ridicandu-si privirea si intorcandu-ma cu fata la el. Imi place la nebunie atunci cand face gesturi de genul asta...ma face sa ma simt in siguranta..insa parca atunci cand imi aduc aminte ca face asta inconstient..si se va certa cu ea din nou doar pentru ca ma luat in brate ma simt chiar si mai prost.
—lasa-ma. nu vreau sa va certati din nou.
spun si ma indepartez insa el ma ia inapoi in bratele sale
—Ti se pare ca-mi mai pasa?
ma priveste ridicand spranceana dreapta.
—Da..?! iti pasa! iti pasa!
Zic facand o mica pauza incercand sa-mi pastrez calmul pentru ca nu avea rost sa ma mai enervez
—Iti pasa ca de fiecare data...
Imi termin fraza oftand si ma intorc cu spatele la el incepand sa merg din nou
—De parca te-ar afecta pe tine asta...
