Prezentul meu ești tu

CAPITOLUL XV - Nu suntem împreună

     Mă așez pe pat, mulțumindu-i lui Carter pentru că m-a învățat tehnici de autoapărare și câteva scheme de luptă.

     Profit de aceste zile și îl pun pe Rye să facă o grămadă de lucruri. Îl chem de șapte ori pe zi și îi dau ambalaje să le arunce la gunoi, îi cer diverse lucruri aflate la distanță de mine, îl pun să îmi facă patul, să îmi aranjeze hainele și de fiecare dată când vreau să cobor sau urc scările, apelez la el.

     -Nu exist doar eu în casa asta, să știi! Mai avem și menajeră, în caz că ai uitat!

     -Privește partea bună! Dacă vreodată vei ajunge pe străzi, știu că ai pregătirea necesară ca să te angajez drept slugă!

     -Foarte amuzant... Îmi explici și mie cum ai alunecat? Vreau să stau și eu câteva zile cu piciorul în sus și să te pun să faci toate astea!

     Deși medicii mi-au recomandat câteva săptămâni de repaus, trei zile mai târziu, îmi simt piciorul ca nou și sunt pregătită să merg din nou la alergat, am senzația că tot statul ăsta degeaba m-a făcut să înțepenesc. Atât părinții, cât și Rye sunt ocupați în ultima vreme cu pregătiri pentru aniversarea de douăzeci de ani a firmei partenere, ceea ce înseamnă că familia noastră e la fel de implicată în organizarea evenimentului ca și patronii. Sâmbătă se va organiza un fel de petrecere la una din cele mai spațioase săli de evenimente din oraș și mama m-a avertizat să nu cumva să mă mai lovesc, căci trebuie să fiu prezentă neapărat. Oficial, acesta va fi primul eveniment important la care voi participa și ideea că voi fi prezentată sutelor de cunoștințe bogate ale părinților mei nu mă încântă foarte tare.

     Deocamdată, mă bucur de o zi însorită și după ce vin de la alergat, îmi fac un cocktail și mă relaxez în piscină. Atunci când părinții și Rye se întorc de la firmă, sunt mai agitați ca niciodată și mă bucur în sinea mea că nu am îmbrățișat o carieră în domeniul afacerilor. Îi văd alergând de colo-colo, dând telefoane și răspunzând la mesaje și apeluri. Nu mă bagă în seamă, ceea ce îmi convine, așa că îmi văd de treaba mea și stau la soare, citind o carte pe care am început-o zilele trecute, când nu mai suportam să stau toată ziua în pat și mă plictiseam groaznic.

     -Nu avem timp, o aud pe mama vorbind la telefon, mâine suntem foarte ocupați. Da, ai dreptate, îi putem trimite pe copii. O să vorbesc cu Rye...

     Se îndepărtează și nu mai pot auzi restul conversației, dar atâta timp cât nu are vreo legătură cu mine, nu mă interesează.

     -L-ai văzut pe fratele tău? mă întreabă mama câteva minute mai târziu.

     Clatin din cap și ea se îndepărtează agitată, strigându-l, iar mai apoi bombănind ceva. Nu știu unde e Rye, dar cert este că nu acasă, căci mama mi-a dat sarcina de a-l suna până când îmi va răspunde.

     -Pe unde umblă omul ăsta?! Mai avem o mulțime de aranjamente de făcut și el dispare!

     Îl sun de cel puțin zece ori și la fiecare apel inițiat mă rog să îmi răspundă, altfel eu voi fi cea care va trebui să îl caute sau, mai rău, să îl înlocuiască. Ajunge acasă o oră mai târziu, relaxat și binedispus. După ce îi face morală, mama îi dă telefonul ei și îi spune să fie atent la el, căci trebuie să o sune cineva important.

     -Pe unde ai umblat? îl întreb eu.

     -M-am întâlnit cu niște prieteni.

     -Fix azi?! Nu puteai măcar să ne anunți?

     -Scuze, a fost destul de spontan.

     -Cu ce prieteni?

     Telefonul din mâna sa începe să sune, iar el răspunde și intră în casă, pentru a nu fi bruiat de zgomotul creat de vecini, care tocmai au decis să tundă gazonul.