Prezentul meu ești tu

CAPITOLUL V - O fac doar azi!

     -Șervețel, Calypso! Pentru asta există șervețel!

     -Tu când dracu' ai apărut?! fac eu iritată, ridicându-mă de la masă și punând bolul și lingura în chiuvetă.

     -Neața și ție. Sper că ai dormit bine, am treabă cu ti...

     -Nici să nu te gândești! Abia m-am trezit!

     -Nu-mi spune că m-am dus să cumpăr CD-ul ăla degeaba!

     -Ce CD?

     -Cu muzică, evident.

     -Pentru? întreb eu ridicând o sprânceană.

     -Cum pentru ce?! Ca să te învăț să dansezi!

     -Ce?! țip eu. N-am stabilit că mă înveți așa ceva!

     -Eu sunt profesorul, eu decid!

     -Rye, trebuia să mă pregătești pentru o cină, nu pentru nuntă sau bal!

     -Te pregătesc și atât. Doar nu crezi că înainte de o nuntă o să stau iar să te învăț! Tu ai vrut!

     -Nu dansez.

     -Asta o să îi spui și unui tip care o să te invite la dans?

     -Da, de ce nu?

     Își dă o palmă peste frunte și se apropie de mine.

     -Uite, încăpățânato, nu e frumos să refuzi o invitație la dans, așa că... dansezi cu mine? spune el și îmi întinde mâna.

     -E ridicol! fac eu, în timp ce el îmi ia mâinile și mi le pune pe umerii săi. Stai, ce faci?! mă agit eu când își pune mâinile pe talia mea.

     -Vrei să te țin de gât sau ce?

     -Nu suport să fiu atinsă!

     -Încetează cu ifosele astea, să nu-mi spui că la nunta ta nu o să dansezi!

     -Nu o să am așa ceva!

     -Hai să ne calmăm. Câteva minute și te las în pace... asta dacă mai vrei ajutorul meu.

     Îmi vine să îl bat, dar am nevoie de el.

     -Scuze, spun eu și îl las să mă prindă de talie, în timp ce pornește muzica.

     -Relaxează-te, stai prea încordată! îmi spune el după câteva minute.

     -Nu pot, mă tot tragi după tine!

     -Nu te trag, te conduc.

     -Eu vreau să conduc!

     Trage aer în piept exasperat. Se abține să nu țipe și îmi spune pe un ton calm:

     -În dans, băiatul conduce, ok? Nu eu am inventat asta și nu o să vezi nicăieri o pereche în care fata conduce.

     Normal, femeile nu sunt niciodată lăsate să facă nimic important!

     -Bine, așa să fie.

     După ce ne chinuim unul pe altul timp de un sfert de oră, mă lasă să îmi văd de treaba mea, amintindu-mi să mai exersez mersul pe tocuri, mai ales urcatul și coborâtul scărilor. Când ajung acasă, părinții mă găsesc tropăind în sus și în jos pe scări, cu tocurile în picioare. Amândoi sunt entuziasmați că au semnat contractul.

     -Bună, copii! strigă mama când intră. Oh, Calypso! Ieși undeva?

     -Nu, spun eu dându-mi jos pantofii, am auzit că prostiile astea ajută la întărirea mușchilor, voiam să văd dacă e adevărat.