Capitolul 3.Bună, Sunt Theya!

1.6K 84 8
                                    

{<Sun la sonerie și nu trebuie să aștept mult, deoarece în prag apare o femeie la vreo 40 de ani, îmbrăcată într-o ținută office, probabil asistenta.
- Bună ziua, domnișoară! Vă așteptam! Vă rog, intrați! **************"

Dacă de afară părea un palat, atunci când intri e deja Raiul pe Pământ , nici nu știu cum să descriu ceea ce văd, pereții sunt de un alb ca spuma laptelui, nu mai spun de treptele ce duceau spre etaj, semănau cu cele din basme.

Candelabrul părea făcut din cristale ce străluceau la lumină

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


Candelabrul părea făcut din cristale ce străluceau la lumină. Până și gresia strălucea sub picioarele mele, îmi vedeam propria reflexie.
La cât de concentrată eram pe reflexia mea, nici măcar nu am auzit când am fost strigată.

-Sunteți bine domnișoară?
Mă întreabă asistenta ce pare că mă striga de ceva timp.... (super, o primă impresie distrusă din cauza prostiei mele)
- Da, sunt bine, doar că este prima dată când văd ceva atât de frumos.
- Nu este nici o problemă. Asta a fost și reacția mea când am venit aici pentru prima dată.
- De cât timp lucrați aici?
- De aproape zece ani.
- Wow, înseamnă că vă place ceea ce faceți!
- Da, foarte mult, mai ales de fiul doamnei Park, este atât de înțelegător și prietenos, îmi face placere să lucrez pentru ei
(deci are un caracter ok, asta înseamnă că nu este un țăran prost crescut)
- Haideți să vă arăt restul casei, sunt foarte multe de reținut și de văzut.
- Câte camere are în total acest conac?
- Patruzeci și patru! Dar majoritatea sunt goale sau camere pentru depozitat....
(am rămas în stand-bye, ăștia chiar nu au pe ce arunca banii)

 (am rămas în stand-bye, ăștia chiar nu au pe ce arunca banii)

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


- Aceasta este camera pentru oaspeți.
- Este atât de frumos aranjat, doamna Park chiar știe cum să decoreze o casă
-Haide să-ți arăt bucătăria... (brrr brrr) Oh, scuză-mă dar trebuie să răspund, poți aștepta puțin!?
-Desigur.. (nu sunt un copil mic)

În timp ce mergeam pe unul dintre holuri am văzut ceva ce mi-a atras atenția și anume grădina, din câte observ are și teren de.... Tennis !? Ce dracu frate? Ăștia nu au pe ce cheltuii  banii!?
Ce bine de ăștia bogați, îi dor fix undeva de griji sau facturi. Vreau să fiu și eu așa....

Cum stăteam și mă holbam la grădină, simt o mână pe umărul meu, mă întorc și văd un băiat ce pare a fi de aceeași vârstă cu mine, are parul brunet și puțin ciufulit ceea ce-l face foarte atrăgător, ținuta constă într-un tricou negru și o pereche d...

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Cum stăteam și mă holbam la grădină, simt o mână pe umărul meu, mă întorc și văd un băiat ce pare a fi de aceeași vârstă cu mine, are parul brunet și puțin ciufulit ceea ce-l face foarte atrăgător, ținuta constă într-un tricou negru și o pereche de jeanși de un albastru închis, pe lângă aceste lucruri mai are și o jachetă de piele.
Arată foarte bine cei drept dar acum la felul în care se uită la mine nu prea cred că și caracterul e la fel ca aspectul....

-Tu cine ești și ce cauți în casa mea?
-Bună, sunt Theya și sunt noua menajeră. Tu trebuie să fi fiul doamnei Park, nu?
- Da, sunt. De ce stai acolo când ar trebui să treci la treabă, nu vezi câte sunt de făcut?
( ah, deci ăstai fi.su și cică e de treabă)
- Tocmai ce am ajuns iar doamna de acolo îmi arăta casa...
- Aaa, te referi la doamna Helen!?
- Da, cred... încă nu știu cum o cheamă
- Da, ea e, lucrează aici de când eram eu mic.
Am vrut să-l întreb cum se numește , dar atunci a apărut Helen.
-Îmi pare rău că a trebuit să aștepți atât de mult.... A, bună ziua! Spune și face o plecăciune băiatului din fața mea
-Bună ziua, doamnă. Cum vă este dimineața?
- Este în regulă în orice caz domnișoară  Theya, te-aș ruga să vi cu mine la etaj pentru a-ți arăta și celelalte camere...
- Desigur. (dar stai, păsta cum îl cheamă?) Dar cum te numești?  Spun și mă uit către băiatul ce pare că mă examina din cap până-n picioare...
- Sunt Park Jimin, încântat... Spune și face o plecăciune în semn de respect
( deci e bipolar...)

După aproximativ două ore de vorbit cu Helen, am stabilit în sfârșit programul meu de lucru, voi începe de mâine de la ora 9:00 până seara la 20:00. E chiar convenabil plus că acasă nu prea aveam ce face.
Sunt în fața porții și mă pregătesc să chem un taxi deoarece am o lene ca să merg pe jos până acasă, dar lângă mine oprește o mașină de culoare neagră, arată super, pare a fi sport, sincer nu le prea am cu mașinile, dar asta e genială, de la sunetul motorului până la aspectul său. În viața mea nu mi-am permis nici măcar să mă uit la vreun asemenea vehicul, iar acum stă unul parcat chiar în fața mea. Ce pot spune, universul îmi face în ciudă știind că eu nu îmi permit nici măcar cel mai prost BMW...
La cât m-am holbat la mașina aia pot spune că am deochiat-o, dintr-o dată portiera se deschide pe ea ieșind Jimin. Mamă, ăsta conduce cu ochelari Chanel la ochi...când nici măcar nu e soare
-Urcă, te duc eu acasă!
-Nu mulțumesc, pot lua un taxi...
-Vei aștepta mai mult, deci hai cu mine...
-Chiar nu vreau, trebuie să trec pe la cineva... deci nu pot.
-Cauți scuze ca să nu rămâi singură cu mine...sau mi se pare mie!?
(deștept - bifat)
- Nu e asta doar că...
-Să știi că nu mușc... Sunt băiat cuminte, plus că mie îmi plac fetele rele și înalte.
(arogant-bifat)
- În primul rând nu la asta mă refeream, pur și simplu nu vreau să merg cu tine iar în al doilea rând, nu sunt atât de cuminte pe cât mă crezi!
(aish, ce dracu tocmai am spus???)
- Ohoo, să înțeleg că ești o badgirl!?
(super, acum ăsta te crede o curvă)
- Nu sunt așa cum crezi tu, în orice caz eu am plecat nu am chef de stat la taclale, mai am și alte treburi de făcut
- Uuu, pisi are gheare!
M-am făcut că nu-l aud și am continuat să merg până am ajuns în capătul unei străzi pe care nu am mai văzut-o până acum. Aish drace, cred că m-am pierdut. Îmi scot telefonul din geantă pentru a intra pe google maps, dar spre "norocul" meu, ăștia  mi-au tăiat abonamentul, din motiv că nu l-am plătit... (tu-i în gură)

Am încercat să mă întorc, dar parcă mai rău am făcut, acum chiar nu știu pe unde sunt, nu îmi pare nimic cunoscut, casele îmi par străine, nu seamă de loc cu cele văzute azi-dimineață. E clar, m-am rătăcit, nici dracu nu mă mai găsește în situația asta...

Menajera Familiei ParkOn viuen les histories. Descobreix ara