E atat de frig aici simt cum imi ingheata usor, usor sufletul. Ca de obicei sunt singura. Nu exista putere dincolo de slabiciune. Ma tem atat de mult sa nu ranesc incat ma ranesc pe mine, ma doare dar la un moment dat durerea devine o placere, poate din obisnuinta.
Am nevoie de somn, dar un somn mai adanc, nu mai vreau sa privesc in jos prefacandu-ma ca totul este perfect.
Total imperfect intr.o lume defecta, uneori ma intreb care este locul meu sau daca am un loc. Oare am vreo menire? Sau o sa continui sa fiu un esec. De obicei ma motivez usor, uit si trec cu vederea. Dar se aduna si se tot aduna. Am cazut in gol asteptand ca cineva sa ma prinda, dar ca de obicei nu e nimeni, total pustiu. M-am blocat si de fiecare data vreau sa spun asta cuiva, sa strig sau sa soptesc, mi.ar fii indiferent doar ca sa ma eliberez. I-as spune ca in orice moment as putea sa dispar fara urma. Ar lipsi bataia inimii, n-ar mai exista iubire dar nici lacrimile care se scurg pe obrazul meu. As pierde si as castiga in acelasi timp. Oricum simt ca am pierdut deja, nu am nimic si sunt nimic. Daca m-ai intreba care este povestea mea preferata, ti.as recomanda alta viata, pentru ca am realizat ca nimic nu suna mai bine decat minciuna. E adevarat, cu totii adoram minciuna probabil de asta cand incerc sa infrunt oamenii ma fac sa ma simt stricata. Poate sunt stricata, ar trebui sa ma opresc, oricum nimanui nu ii pasa.
Acum ma simt in siguranta, stiu ca pot fugii aici, departe de lumea lor.
Daca te intrebi "aici unde?" ei bine, aici singura. Singuratatea m.a ranit odata dar ea este singura care ma primeste,
Singuratatea a devenit refugiul meu.
YOU ARE READING
Singură
Teen FictionEste vorba despre golul nostru,acel gol pe care il ai si tu, golul din suflet, si oricat ai incerca sa il astupi nu poti,el inca e acolo orice ai face..
