Nu mă lăsa!

Capitolul 3

Au trecut trei zile de când am făcut testul de sarcină și am aflat că sunt însărcinată. Abia pentru mâine am reușit să îmi fac programare la doctor. Asta deoarece am ținut neapărat să merg la același doctor la care am fost la control când am venit în oraș. Abia aștept să fac cunoștință cu piticul sau pitica ce crește în burtica mea. Sunt extrem de fericită, e un sentiment plăcut să știi că urmează să devii mămică.  Îmi pot  imagina cum o să arătăm ca familie, noi doi și un băiețel sau o fetiță. Un zâmbet îmi apare la această imagine minunată creată de mine.

- Iar te gândești la noi trei? Mă întreabă, iubitul meu, în timp ce se așază lângă mine pe canapea. O să fim cea mai fericită familie, îmi spune. O să vă iubesc și o să vă protejez mereu, mă asigură el înainte să mă ia în brațe. Îl sărut, în loc de răspuns și mă ghemuiesc mai bine în brațele lui primitoare.

Un copil...o să am un copil cu bărbatul pe care îl iubesc din tot sufletul. Cred că  dintotdeauna mi-am dorit să fiu mamă, dar nu m-am gândit niciodată că o să devin mămică la vârsta de nouăsprezece ani. Sper doar să mă descurc, să ne descurcăm, cu noul rol pe care viața ni-l oferă.

- Ce nume preferi pentru bebele nostru? Îl întreb pe iubitul meu, în timp ce stăteam în pat, așteptând să treacă noaptea să putem face cunoștință, pentru prima dată, cu minunea noastră.

- Dacă e fată, ceea ce îmi și doresc să fie, aș opta pentru numele Raisa, iar dacă e băiat Rafael. Îmi răspunde acesta. Dar tu?

- Dacă e fata, o să o cheme Anastasia, dar cum o să fie băiat o să îl cheme Raul. Îi răspund, așteptând să văd ce zice.

- Să înțeleg că eu nu am nici un cuvânt de spus, nu? Întreabă puțin amuzat, dar încercând să facă pe supăratul, afișând boticul de cățeluș și făcând ochii mari.

- Iubire, fără supărare, dar nu ai nici un cuvânt de spus. O să ai atunci când o să porți tu bebele în burtă 9 luni de zile și o să treci prin toate chinurile sarcinii și nașterii. Deci, am hotărât, băiatul nostru se va numi Raul.

- Ești tu sigură că o să fie băiat?! Eu pariez că o să fie fată.

- Sigur o să fie băiat, că doar așa am spus eu.

- Doamne, cât pot să te ador în momentele când începi să te enervezi. Bine iubito, pe fetița noastră o să o cheme Anastasia, am înțeles. Continuă el să mă șicaneze. Nu îi mai răspund, mă rezum doar la a scoate limba și a  mă strâmba ca un copil mic la el, crezând că nu mă vede.

- Ai grijă cu limba aia pe afară iubire, să nu cumva să rămâi fără ea.

- Și de ce aș rămâne fără ea?

- De asta, îmi spune în timp ce mă sărută, iar în momentul în care limbile noastre se întâlnesc mă mușcă ușor de ea.

- Auuu, asta a durut, spun pe un ton supărat, dar amuzat.

- Hai, la somn cu tine acum, mâine ne așteaptă o zi plină. Noapte bună, iubito! Te iubesc!

- Te iubesc! Noapte bună, îi răspund în timp ce mă las purtată pe tărâmul viselor.

- Iubito, stai jos că imediat ne vine și nouă rândul. Sunt plină de nervi, dar decid într-un final să stau pe canapeaua galbenă din sala de așteptare, dacă mai dau multe ture cred că o să fac gaură în parchetul deja uzat. Din cauza unei operații de cezariană s-au decalat programările doctorului, așa că am ajuns să stăm aici de o oră și încă mai avem o doamnă în fața noastră. Dacă e ceva ce urăsc pe lumea asta, cel mai mult, e să aștept, dar ce nu fac eu ca să pot vedea piticul sau pitica din burtica mea.

- Domnișoara Popescu, vă așteaptă domnul doctor, mă anunță o asistentă. O urmăm pe asistenta blondă, cred că are în jur de 40 de ani, până în cabinetul doctorului.

- Bună ziua, ne salută doctorul.

- Bună ziua! Răspundem în același timp, ne uităm unul la altul și începem să zâmbim.

- Domnișoara Popescu, se pare că este a doua oară când ne vedem. V-a supărat ceva sau pur și simplu doriți un control de rutină?

- Aș dori o confirmare de sarcină, îi răspund doctorului.

- Am înțeles. Ați făcut vreun test de sarcină?

- Da, două chiar și ambele pozitive.

- Doriți să păstrați sarcina?

- Desigur, îi răspund doctorului în timp ce îi arunc o privire iubitului meu.

- Haideți să vedem despre ce este vorba mai întâi și discutăm după.

- Ok.

- Într-adevăr este vorba despre o sarcină. Uitați aici, vedeți bulina aceasta? Și îmi arată o bulinuță ce nu seamănă o cu o formă de copil. Aveți în jur de opt săptămâni de sarcină. Simt că ceva nu este în regulă, mai ales când văd privirea compătimitoare din ochii doctorului. Dar, din păcate, sarcina dumneavoastră s-a oprit din evoluție și trebuie făcută procedura de chiuretaj cât mai curând posibil. Îmi pare rău! N-am putut să îi spun nimic doctorului, m-am rezumat la a aproba din cap. În acel moment am simțit cum toată lumea mea se prăbușește, îmi simțeam lacrimile în ochi, dar m-am forțat să nu le las să cadă, cel puțin nu acum. Am stabilit cu doctorul să facem procedura de chiuretaj mâine dimineață, apoi am plecat spre casă.

A fost un drum liniștit până acasă, fiecare fiind cufundat în propriile gânduri. Cum am intrat pe ușă direcția a fost baia, m-am băgat sub duș și am lăsat apa să ascundă lacrimile ce curgeau necontenit. Nu, nu poate fi adevărat, nu mi se poate întâmpla tocmai mie așa ceva. De ce?! De ce nu pot și eu să fiu fericită? Nu am suferit destul? Auzisem de sarcină oprită din evoluție și la alte prietene, dar nu credeam că o să am parte chiar eu de una. Stau sub duș până când simt că nu mai am lacrimi și picioarele nu mă mai susțin.

- Ține-te de mine, iubito. Nu știu când a intrat în baie după mine, dar îi accept ajutorul, nefiind capabilă să mă mai țin pe picioare. Mă ajută să dau hainele ude jos de pe mine și să iau altele uscate, apoi mă duce în pat și mă ia în brațe. O să fie bine, îmi șoptește în timp ce îmi mângâie părul. Nu știu dacă o zice pentru mine sau doar pentru el. Aleg să tac și să închid ochii. Nimic nu o să mai fie bine, nimic nu o să mai fie la fel. Ultima fărâmă intactă din sufletul meu s-a făcut pulbere.