Nu mă lăsa!

Capitolul 2

Rămasă singură acasă, deoarece iubitul meu a trebuit să plece la muncă, mă hotărăsc să îmi fac un ceai de tei, poate o să reușesc să adorm. Știu că nu mă ajută, nu e prima dată când încerc acest remediu, dar tot îl fac. Sinceră să fiu urăsc nopțile când trebuie să dorm singură, în patul imens și mult prea gol. După ce este gata ceaiul, îmi iau cana și decid să merg să îl beau pe balcon. Chiar dacă este luna noiembrie, noaptea nu pare una prea rece.

Priveliștea este una minunată, este lună plină, astă seara, iar cerul este plin de stele. Rămân prinsă în vraja lor, până când un plânset de copil mă scoate din transa în care intrasem. Mă uit în parcul din fața blocului, încercând să identific sursa plânsului și zăresc o familie cu un copil, cred că are în jur de 3 ani piticul. Acesta stă jos pe alee, plânge și refuză să se ridice. Văzând familia aceea în parc, încep să mă gândesc oare noi cum o să arătăm ca o familie, o să fim părinți buni pentru copiii noștri? Tot gândindu-mă la un copil, realizez că mie nu mi-a venit menstruația luna asta. Iau telefonul de pe poliță și verific calendarul menstrual. La naiba, am două săptămâni întârziere. Nu, nu se poate așa ceva. Chiar dacă îmi doresc un copil abia sunt anul întâi la facultate, iar noi ne cunoaștem de șase luni, chiar dacă relația este una destul de solidă.  Refuz să cred că e vorba de o sarcină, poate e din cauză că sunt stresată cu sesiunea care urmează. Da, asta trebuie să fie. Îmi termin ceaiul și decid să mă duc în pat. Un somn bun o să mă ajute să uit de această idee, sigur nu am de ce mă îngrijora.

De o oră mă întorc de pe o parte pe  alta în pat și tot nu reușesc să adorm. Cred că cel mai bine e să verific, pentru a scăpa o dată de bănuiala asta ce nu mă lasă să adorm. Odată hotărâtă, mă dau jos din pat și mă îndrept spre dulap. Dau jos pijamalele și le înlocuiesc cu un tricou, o pereche de blugi și un hanorac. Mă încalț și pornesc spre farmacia nonstop, situată la o distanță de două blocuri. Sunt privită ca fiind o ciudată de tanti de la farmacie când îi spun ce vreau să cumpăr. Cred și eu că sunt haioasă cumpărând test de sarcină la unu noaptea, dar ce să-i faci, prefer să fiu sigură decât să îmi fac o mie de gânduri.

În 10 minute ajung acasă, mă schimb iar în pijamale și merg la baie, să fac testul ăla, care, cel mai probabil o să schimbe totul. Aștept alea cinci minute după care mă uit temătoare la el pentru a vedea rezultatul. Sunt două liniuțe, ceea ce înseamnă că sunt însărcinată. Poate e defect testul, îl fac și pe următorul, dar și acesta tot două liniuțe indică. Îmi simt lacrimile curgând pe obraji și inima bătând de parcă ar vrea să îmi iasă din piept. Mă prăbușesc pe lângă perete, pe gresia rece și las lacrimile să curgă în voie, că sunt de fericire sau tristețe încă nu știu. Am stat o perioadă bună de timp aici, că deja simt amorțeală în tot corpul. Decid să mă calmez și mă duc să îmi fac un alt nenorocit de ceai, poate de data asta își va face efectul. Revin pe balcon, având în mână cana de ceai aburindă și las gândurile să mă năpădească. Din tot amalgamul de gânduri, cel care mă face să simt că îmi bubuie capul, este gândul la Tudor. Oare cum o să reacționeze iubitul meu, la această veste? Lacrimile mă năpădesc iar și iar, până când gândurile mele sunt o vraiște totală. Am impresia că îmi cântărește capul cu câteva kilograme mai mult decât ar trebui. Ajung însă la o concluzie, indiferent cine ce o să zică, copilul ăsta o să se nască. E parte din mine, parte din iubirea noastră și nu vreau să renunț la el. Deja este lumină afară, dar eu nu mă pot ridica de pe scaun să merg în cameră.

-Iubito, ce faci aici? Cred că am adormit pe scaun în cele din urmă. Deschid ușor ochii și mă lovesc de privirea îngrijorată a iubitului meu.  Și dintr-o dată amintirea serii trecute mă lovește cu toată forța. Cum să îi spun că sunt gravidă, cum? Involuntar lacrimile încep iar să curgă și eu să suspin. Hei, mă speri iubito, ce s-a întâmplat cu tine? Ești toată înghețată. Hai să faci o baie caldă, îți pregătesc o cafea și pe urmă îmi spui ce s-a întâmplat cu tine.

Se duce și îmi pregătește cada, apoi mă dezbracă, ca pe un copil mic și mă bagă în apa fierbinte. Mă lasă în cadă și iese din baie, bănuiesc ca s-a dus să facă cafea. Nu mă pot gândi la nimic, e o vraiște totală în capul meu. Nici măcar să mă spăl nu reușesc, stau în cada cu apă fierbinte și privesc în gol. După un timp revine în baie cu schimburi pentru mine. Observă că nu m-am spălat, oftează dar nu zice nimic. Mă spală ca pe un copil mic, mă șterge, mă îmbracă, apoi mă conduce la bucătărie unde mă așteaptă o cană mare de cafea. Încă nu deschide subiectul, mă lasă pe mine să preiau inițiativa.

-Sunt însărcinată! Îi spun dintr-un foc și îi urmăresc expresia facială. Știu că e obișnuit deja cu faptul că sunt directă și nu stau să ocolesc subiectul principal. Dar clar nu se aștepta la asta, se uită la mine cu ochii mari apoi un zâmbet micuț începe să înflorească pe fața lui.

-Ești sigură? Mă întreabă după câteva minute în care s-a gândit, minute care pentru mine s-au scurs foarte greu.

-Da, sunt sigură. Am făcut două teste de sarcină aseară. Îi spun cu ochii în pământ. Ce o să facem? Pun întrebarea care mă măcina încă de când m-am gândit la posibilitatea unei sarcini.

-Îl păstrăm, îmi răspunde fericit. Tu nu vrei sa îl păstrezi? Cred că ceva de pe fața mea l-a speriat, că mă întreabă puțin mai trist de data asta.

-Normal că vreau, doar că nu mă așteptam să vrei și tu, îi spun ceea ce gândesc.

-Scumpo, știu că nu suntem de mult timp împreună, știu că poate nu e momentul să avem un copil acum, dar te iubesc și îmi doresc o familie alături de tine. Nu am foarte multe lucruri materiale de oferit, dar cred că dragostea mea e mai importantă decât orice, iar împreună putem trece peste toate obstacolele la care viața ne va supune.

-Te iubesc! Este tot ceea ce mai pot spune printre lacrimile ce curg necontenit pe fața mea.

-Te iubesc! Îmi răspunde, înainte să se apropie de mine și să mă sărute. Nu e un sărut ca toate celelalte, punem în el toate cuvintele nerostite, toată iubirea ce există între noi.