Nu mă lăsa!

Capitolul 6

Tudor:

Mă uit, vrăjit, la ea cum doarme, liniștită, în brațele mele. E așa frumoasă, are părul negru ce îi cade buclat pe spate, ochii căprui și mari, este slăbuță și are un corp ce se potrivește perfect cu al meu. Ea, este perfectă pentru mine. Ador diminețile în care mă trezesc înaintea ei și o pot admira liniștit, de ar ști ea cât de mult pot să o iubesc. Arunc o privire la ceas și constat că e deja târziu și în curând micuța mea luptătoare o să se trezească. Mă dau încet jos din pat, să nu cumva să o trezesc, apoi merg la baie pentru toaleta de dimineață.
Aleg să fac niște clătite, pentru micul dejun, știu că ea le adoră și nici nu am mai mâncat de mult. Între timp fac și cafeaua, fără de care ea nu se poate trezi. E așa amuzantă dimineața când apare în ușa bucătăriei pe jumătate adormită, știind că eu o aștept cu cafeaua gata făcută. Nici nu mai știu cum era viața mea înainte să o cunosc pe ea, dar știu sigur că la micul dejun preferam țigările alături de o cană mare de cafea. De când sunt cu ea n-am mai fumat acasă, știu că urăște fumul de țigară în casă, prin urmare fumez doar afară sau la muncă. Aud apa la baie, deci s-a trezit micuța mea. Îi pun cafeaua în cană și aștept să apară.

- Bună dimineața!

Îi spun zâmbind în timp ce îi dau cana de cafea și un sărut rapid.

- Bună dimineața!

Îmi răspunde și zâmbește. Pare mai ok acum, sper doar să nu își ascundă durerea cum a făcut-o de atâtea ori. Știu că încă o doare, deoarece și pe mine mă doare. E greu să treci peste o pierdere, mai ales când îți făcuseși atâtea planuri, aveai atâtea vise. Dar așa a vrut Dumnezeu să fie, iar noi nu avem nici o putere în fața dorințelor lui.

- Mă duc să mă pregătesc!

Îmi spune după ce îmi mulțumește pentru clătite și cafea. Pleacă să se schimbe cu haine pe care, pun pariu, că le-a pregătit înainte să vină la bucătărie.
Nici nu apuc să termin de strâns în bucătărie, că ea deja apare în ușă gata de plecare.

- Am plecat!

Îmi spune aceasta din ușă. Mă duc la ea o sărut și îi urez o zi ușoară, după care o las să plece.

- Mulțumesc!

O aud zicând în timp ce iese pe ușă.
După ce termin de strâns prin bucătărie, îmi iau cana de cafea și merg pe balcon. Mă liniștește să stau aici și să privesc în zare. Simt că îmi lipsește ceva de când Amalia a pierdut sarcina, simt că ceva nu e în regulă de atunci cu ea, chiar dacă mă asigură că este bine și că a trecut peste știu că o face doar pentru mine, o face ca să nu sufăr eu. Îmi aud telefonul sunând și plec în căutarea lui, parcă din bucătărie se aude. Până ajung eu cel care a sunat a închis, mă uit să văd cine a sunat și se pare că e de la muncă. Bănuiesc că mă cheamă la muncă, dar decid să sun înapoi așa e politicos.

- Salut, Vlad! Ce s-a întâmplat?

- Salut, Tudor! Nimic important doar că este nevoie de tine la muncă, sunt de completat multe acte, plus că lipsesc oameni din tura de noapte.

- Ok Vlad. O să vin deseară să rezolv.

- Păi ne vedem deseară, azi stau 24 la muncă.

- Ok. Pe mai târziu atunci.

- Pe mai târziu Tudor.

Of, iar trebuie să o las singură pe Amalia deseară. Uneori îmi urăsc meseria, chiar dacă e ceea ce am visat de mic să devin. Mai ales acum că am devenit șef de echipă și trebuie să stau mai mult la muncă. Decid într-un final să mă bag în pat, dacă la noapte nu dorm, măcar să dorm acum. Îmi setez alarma telefonului la 17:00, în caz că nu mă trezesc până atunci.
Mă trezesc pe la 16:00 și decid că am dormit suficient. Mă duc la bucătărie și pregătesc niște cartofi, friptură și salată. Sigur o să îi fie foame și Amaliei când o să vină. Termin de pregătit, mănânc și văd că deja e 18:30, iar eu la 19:00 trebuie să plec. Îmi iau schimburile și mă duc să fac un duș rapid. Îmi dau de două ori cu mâna prin păr și sunt gata de plecare. Când să ies pe ușă, iubita mea vrea să intre.

- Bună! Unde pleci?

Mă întreabă aceasta când mă vede gata de plecare.

- Bună! M-au chemat la serviciu. Cum a fost ziua de azi?

- Destul de obositoare, abia aștept să fac un duș și să mă bag în pat.

Îmi spune, și dacă mă uit mai atent la ea, chiar se vede că e obosită. Urăsc că trebuie să plec și să o las singură, dar n-am ce face, nu îmi permit să mai lipsesc de la serviciu.

- Ok iubita, seară faină să ai. Te iubesc!

- Și eu te iubesc! Seară fără evenimente!

Îmi urează aceasta. Îi mulțumesc și plec spre serviciu că deja sunt în întârziere. Cum ies din bloc îmi aprind o țigară până ajung la mașina, cum n-am ieșit azi afară, n-am fumat și tare mult aveam nevoie de una.