Iubire Sau Rațiune

Capitolul 18.

Blondul iese din cameră aruncându mi o ultimă privire, " mâine seară la 12.00 lângă lacul din centru" îi transmit, aud un "bine stăpână" și mă întorc, corpul mă durea, o să plătească pentru că ma aruncat așa, o privesc pe Skay care încă era inconștientă și mă târăsc până la ea, îi prind mâna întra mea verificândui pulsul, era foarte slab, mă uit în jur și văd că doamna aia dispăruse odacă cu acei oameni ce o însoțeau, mă concentrez asupra fetei ce își riscase viața pentru mine și prin minte îmi apare un amalgam de cuvinte, la început nu le înțelegeam dar uitându mă la Skay unele încep să se audă mai tare și mai clar  încep să le rostesc cu voce tare..

Acum eu te cinstesc
Cu lucruri bune eu voiesc
Rănile le domolesc
Durerea să o potolesc
Un fir de păr
Ș-un cositor
Unesc
Pe tine să te protejez

Simt cum puterile îmi scad și mă simt pierdută, Skay scâncește ca un copil mic și își deschide ochii, știam că trebuie să mai fac o vrajă, să îi fac pe ei să uite, dar instinctul îmi spune să am încredere în ei, mă vor sluji cu credință, sunt întreruptă din gândire de un zgomot puternic, mă întorc confuză și îl văd pe Damiam, trupul său era brăzdat răni și plin de sânge, deși unele dintre ele păreau că încep să se vindece, cel puțin cele ce erau mai superficiale, celelalte încă sângerau, el ma văzut analizândui corpul și sa apropiat de mine, prinzândumi capul în palmele sale

- Prințesa mea, ești bine? în ochii îi citeam furia și ura, dar și un strop de îngrijorare, ochii îmi fug spre femeile din colț care au rămas șocate de gestul lui, sau de ceea ce spuse nu îmi dau seama prea bine...

- Da, cred că da...

- Ce sa întâmplat aici? Cum va găsit? întreabă în timp ce se ridică privind în jur

- Stăpâne îmi cer scuze că vă întrerup, pot să vorbrsc? Este legat de prințesa... vocea servitoarei se pierde uitânduse la mine, pentru câteva secunde am crezut că va spune ce sa întâmplat cu blondul..

- Vorbește! poruncește Damian

- Păi, doamna Harold, prințesa.. încearcă să spună dar se bâlbâie și doar atât s a putut înțelege

- Spune mai clar, nu vei păți nimic. spune încercând să aibă un ton mai blând și să ascundă furia ce i se plimba prin vene

- Doamna Harold a puso pe prințesă să îi facă ceaiul! A țipat micuța ascunsă după canapea, în timp ce se îndrepta spre Damian făcând o plecăciune și continuuând.  A împinso de pe canapea când a vrut să se așeze, prințesa a tremurat jos aici lângă noi tot timpul, și când omul ăla rău a rănito pe prințesă, ea a pus piciorul pe spatele ei si a rănito și mai tare! Prințesa a fost bună cu mine, ma tinut în brațe să nu îngheț de frig și ma ascuns când omul ăla rău a spart ușa...

Vocea micuței era sigură și suavă, mă bucur că este în regulă. Damian a strâns puternic din maxilar și pumni, era încordat și ura i se citea în ochii..

- Credea că sunt o servitoare, nu avea deunde să știe! spun repede pentru al calma, dacă femeia aia ar fi fost aici, cred că era moartă deja...

- Să nu îndrăznești! spune printre dinți privindu mă. Să nu îi iei apărarea! ridică tonul și mă privește atent, mă ridic și mă apropii de el punândui mâna pe umăr

- Sunt bine! Nu îi iau apărarea, dar tu acum ai nevoie de îngrijiri și stai liniștit, pot să am grijă și singură de mine.

Mă întorc, o ajut pe Skay să se ridice și mă îndrept spre ușă, mă opresc chiar în toc și mă întorc cu fața spre el

- Nu te lua de o persoană ce îți poate pecetlui viața! îl aud cum bolborosește ceva și mă prinde de mână întorcându mă spre el

- Ce vrei să spui cu asta? Murmură și culoarea ochilor i se întunecă

- Știi destul de bine ce, este mai dureroasă răzbunarea violentă și mai dulce cea tăcută. simțeam cum o moleșeală mă cuprinde și Damian mă cuprinde în brațe, nu îmi perdusem cunoștința dar nu aveam nici control asupra corpului...

Îmi închid ochii încercând să îmi adun forta și să îmi recapăt controlul, dar nu reușesc decât să scâncesc, mă trage mai aproape de el, acum aveam capul pe umărul său, vedeam cum pielea îi devine de "găină" acolo unde respirația mea atingea gătul său, aveam cumva un sentiment ciudat, să fiu așa de aproape de el îmi făcea trupul să tremure și în același timp stomacul să dea afară tot ce are în el...

Simt cum căldura trupului său este înlocuită de o răceală, cea a așternuturilor, mă simțeam liniștită psihic cât și vizic... rămân în continuare în starea în care intrasem și încep să derulez evenimentele de mai devreme...

Încă nu îmi pot da seama ce sunt eu, de unde am avuta forță să îl înving pe băiatul ăla, de unde am știu incantația să  o salvez pe Skay? De ce l-am legat de mine prin sânge, chiar nu îmi dau seama, cine este vocea aia misterioasă și de ce instinctul îmi spune să o ascult mereu.

Întunericul mă cuprinde din ce în ce mai tare și mă las cuprinsă de el, de sentimentul de liniște...