Moarta si Contele Vol.1 Si Vol.2

Un copil luminos

Ray dormea,nu pot să cred ce idiot am fost so ascult.
"E iubita ta normal ca ai incredere in ea"

Gura constiinta.
In sfarsit am ajuns la conacul nostru mult iubit.
- RAY!
Ce sa intamplat?!
Striga Alois.
- Ray-chan ?!
Esti bine ?
Strigara cei trei servitori.
- Alois o vorba te rog,el priveste pământul si vine in spatele tău,împreună cu Haos.

Am pus-o încet in pat si o sărut pe frunte.
- Ce să intamplat?
Ii spun totul de la fir la par,Alois era trist la fel si Haos.
- Își va reveni dar nu va mai fi nemuritoare asta înseamnă că e vulnerabilă.
- Nu cred...
Arunc o privire către Haos,care ma privea cu ochii săi roșii ca sângele.
- Ray nu a fost de la nastere  nemuritoare.
A trecut prin atatea si uit-o e chiar aici in fata noastra.
Ray e puternică.

O privesc din nou pe Ray si apoi imi vine in minte amintirea care ma bântuie cand versiunea mea adulta a venit aici si mia spus că Ray nu are mult de trait.

- Are dreptate Ciel.
Oftez zgomotos.
- Am ceva sa va spun...
Le-am povestit totul atunci cand versiunea mea adulta a venit aici.
Si cand mia mărturisit ce a pățit Ray.

Alois împreună cu Haos ma priveau speriați.
- Nu ii putem spune nimic...se va speria o vom tine in siguranta cu toți...inteles.
Cei 2 au dat din cap.
- Daca ai spus ceva de un ceas cum facem sa aducem acea piesa lipsa.
- Nu stiu simt...ca e la mine nu inteleg poate mi se pare.

Haos isi pune mâinile în sân gânditor.
- Ai o păturică de cand erai copil ?
Sau altceva trebuie să fie păstrat cu grija
- AA...nu...dar am un trandafir cu petale albe si are sclipici pe acesta.

Alois isi pune mana pe umărul sau,Haos ii zâmbește.
-Adu-l te rog.
Zis si facut Sebastian imi aduce trandafirul si il pune pe birou.

Haos începe să cânte un cântec de inteles Alois roseste.
Pe cat pariem ca ăștia de plac ?
"Pariem"
"Ăștia " am început să vorbesc ca Ray.
Ce ciudat.

Apare o lumină ciudata in jurul biroului meu daca imi strica biroul o sa vada el.
Lumina se întețește si are forma unei persoane.

Ne acoperim ochii din cauza luminei si cand lumina dispare vedem...

O fetiță de cel puțin 4 ani,era mica si avea parul exact ca al meu dar ochii ii erau negri ca al lui Ray dar mai mari si veseli.
Purta o rochie albă ca zăpada.
Cine e ?

Fata se uita la mine uimită dar apoi imi zâmbește larg.
- Mami !
- Mami ?!
Eu ?!

Alois ma luat de guler și mă zguduia încontinuu.

- TU CE AI FACUT CAND RAY ERA LA SCOALA !
- NIMIC !

Arunc o privire jos si o vad pe fetita cum ma ia in brate.
O iau de jos si o pun in bratele mele.
- Nu sunt mami...
- Atunci ea e ?
Arată cu degetul spre Ray care încă doarme,ma apropii de ea si o privesc e asa de frumoasa.
- Daca asta doresti.

Fetita coboară încet din bratele mele dupa merge lângă Ray.
O saruta scurt pe obraji și se trezeste.

-Neața ce ziceți oameni !
- Ray !
Strigarăm cu toți în cor,eu am sărutăto nu m-am putut abtine,o iubesc mult prea mult.
Stai vorbește acum ca imi amintesc cand i-am luat nemurirea a spus că o sai dea ceva inapoi.

- Ciel-kun...Ce ai facut cand eram la scoala ?!
O spune in timp ce se uita la copil,eu dau din cap obsesiv si spun ca "NIMIC!"
Ray se apleacă înspre fetita si ii zâmbește.

- Buna...cine esti ?
Părea asa de calma,fetita scoate ceva din buzunar si pare ca e o hartiuta.

- Nu am tocmai un nume...Dar cei de la orfelinat mi-au dat asta.

Ne uităm cu toți mai atenti la hartie si metatul care era în el.

- Pare a fi...o piesă,Bocchan daca va rog ceasul.
Ii dau ceasul un pic speriat.

- Ceasul avea exact semnul vrăjitoarelor de smarald.
- Iti...amintesti...sau tia spus cineva cum o chema pe mama ta,Ray întreba speriată.
- Elizabeth Rossi.

Ray se dezichibibreaza si aproape cade dar atins doar pieptul meu.

- E...copilul....E al...EI !
CUM A PUTUT SA IMI ASCUNDA ASTA ?!
Cum ?!
Ciel-kun ?!

Nu aveam nicio idee despre ce vorbea o iau in brate.
O țineam ferm de umeri ma uit in ochii ei .

- Al cui copil ?
- Al lui Liza-san...teoretic e al tau !

Scz de greseli.