6. Cure me of depression. Vmin. *PUAZĂ*

9.În mintea sa.

Jimin pov.

Nu m-am simțit în viața mea atât de bine cu cineva.
M-a făcut fericit când credeam că tristețea e singurul sentiment. M-a ajutat când nimeni nu a făcut-o, nici familia mea. Mi-a dăruit iubire când credeam că pe lumea asta exista doar ură și violență. Mi-a oferit speranță și grijă.

Singur a făcut-o, fără să i-o spună cineva.
Si asta fiindcă mă iubește, el c-chi-chiar mă iubește.
Dar suntem băieți. Oare e în regulă să iubești persoane de același gen?

Toți merităm iubire?
Adică, care este scopul acestui lucru?
De unde a venit și de ce a ajuns până aici?
Care este scopul iubiri și definiția ei?
Cum poți iubii pe cineva?
Exista niște pași pe care trebuie să-i urmezi pentru a ajunge în acest punct?
Toți avem dreptul să iubim și să fim iubiți reciproc?

Atâtea întrebări ce mă tot macină a căror răspuns îmi este necunoscut.
Mi-aș dori să-mi poată răspunde cineva la toate întrebările astea clar și corect dar nu cred că mulți știu cu adevărat ce este iubirea.

Tata sigur nu știe.
Dacă ar fi iubit nu și-ar fi bătut unul din cei doi copii până la moarte iar pe celelalt să-l lase cu traume.
Nu și-ar fi pierdut soția dacă nu ar fi făcut acest lucru.
De fapt, eu nu m-ai pot înțelege nimic din povestea asta. Luăm totul pe rând, deci.
Tata a devenit agresiv după ce ia murit fratele și a început să mă bată pe mine și fratele meu, până într-o zi când ne-a bătut atât de brutal și-și neomenesc iar fratele meu a murit.
Mama s-a sinucis la câteva zile după acest eveniment pentru că îl favoriza și iubea mai mult pe el decât pe mine și a zis că e vina mea pentru absolut tot ce s-a întâmplat în familia asta pe urmă...

De atunci tata a prins mare pică pe mine, să zic așa, și a început să mă urască pentru că, zice el, am distrus familia asta.

Deci într-un fel tata știe de iubire pentru că a iubit-o pe mama și a făcut doi copii dar și-a pierdut mila din el după accidentul ce l-a marcat până în ziua de astăzi.

Dar cum ar putea un copil, ce pe atunci credea că bătaia e ceva normal, să strice o familie?
Nu eu am ales să mă nasc în aceea familie de animale și să trăiesc cu ei pentru a-mi distruge ei viața mie.
Dacă nu era Taehyung eu nu știam ce e aia vată pe băț sau că există atâtea tipuri de flori frumoase.

El mă iubește, nu tata, nu bunicii nu unchii sau mătușile.
Mi-aș dori să-l pot iubi la fel cum o face și el pentru a fi fericit dar nu pot face asta. Nu-i pot dărui sentimentul pe care el îl are pentru mine.
Îi pot fi doar prieten.

Crăciunul se apropie și aș vrea să-i cumpăr ceva, ceva frumos, ce se potrivește cu personalitatea sa, ce îl reprezintă, ceva perfect .

Oare ar fi ciudat dacă am fi împreună?
Ne-ar privi oamenii diferit?
Nu e nimic ciudat în a fi diferit, nu?

Țin minte când fratele meu i-a spus tatei că-i place de un băiat.

Era pur și simplu o seara liniștită, mai liniștită decât celelalte zile de iad petrecute pe atunci.
Eram cu toții la masă și mâncam, iar mama ne povestea o întâmplare de la muncă.

Jiyon: aș vrea să spun și eu ceva.

Tata: ascultăm.

Mereu avea privirea aia calmă și care te putea păcăli ușor, privirea ce ascundea animalul din el.

Jy: e-e-eu.

Tata: nu te mai bâlbâi și spune odată!

Jy: îmi place de un băiat.

Eu zâmbeam, eram fericit pentru că fratele meu și-a găsit pe cineva.
Mama a rămas mască, iar tata s-a încruntat.

Jy: și el mă place pe mine, dar nu suntem împreună. • s-a grăbit să spună •

Jimin: mă bucur pentru tin~

Tata: CUM ÎȚI PERMIȚI SĂ IUBEȘTI UN BĂIAT? 

Jy: dar tată, nu eu am ales asta. E ceva cu ce te naști și ~

Jiyon a fost întrerupt de o palmă de la tata.
Firește că eu m-am băgat între ei și mi-am apărat fratele și ne-am luat-o amândoi.
El pentru că este Gay și eu pentru că l-am apărat.

Țin minte foarte bine că ne-a scos afară să dormim pe iarbă, în ploaie, cu vânătaile și sângele ce se scurgea din rănile noastre, pe iarba udă sau pe bretonul rece.
Pe urmă dis de dimineață tata a venit și... și

Taehyung: Jimin? La ce te gândești? • îmi spune zâmbind văzând cum niște lacrimi îmi alunecă pe obraji •
De ce plângi? Ce s-a întâmplat?

J: mi-am amintit ceva nasol rău.
Sunt în regulă acum.

Mă îmbrățișează strâns și-mi șoptește în repetate rânduri că mă iubește și că va avea grija de mine, îmi sărută obrazul și ne reluăm drumul spre jocurile cu premii.

Mă face să mă simt de parcă noi am fi...
Împreună ca un cuplu.
E greșit?