6. Cure me of depression. Vmin. *PUAZĂ*

4. Tăieturi

Taehyung pov.

Când ajung în cameră mea, îl zăresc pe micul meu Jimin plângând.

Avea obrajii roșii ca trandafirii, ochii înlăcrimați, buzele îi tremurau.
Chipul său era de o culoare albă, semăna cu o fantomă speriată.
Era vizibil rănit și... distrus.

Las farfuria cu prăjituri jos și mă așez lângă corpul său ce tremura.
Îl îmbrățișez jucându.mă cu părul său moale în încercarea de al liniști.

Autor pov.

T: Jimin, te rog calmează-te.
Respiră. Vrei niste apă?

Jimin doar tăcea și-l strângea mai tare în brațe. Taehyung era puțin îngrijorat de starea băiatului din brațele sale făcându.l să-l strângă mai tare la pieptul său.

J: Taehyung, mă sufoc.

T: îmi pare rău. U-uite, am adus niște prăjituri.

Băiatul cu ochii verzi i-a farfuria și i-o dă persoanei din fața sa.

T: poftim, sunt foarte bune. Te asigur • spune aproape șoptind și zâmbind dulce •

J: mersi Tae.

T: cu plăcere.

Jimin acum zâmbea mușcând dintr-o prăjitură cu gust de căpșuni.

J: n-am mai primit afecțiune de multă vreme. Îți mulțumesc că-ți irosești putin timp ca să mă faci fericit acum.

T: cu plăcere. Vreau să te ajut. Nu-mi place să te văd așa.

J: dar de ce vrei să mă ajuți?

T: e-eu • se bâlbâie acesta•

Nu-i putea spune motivul, nu acum cel puțin.
Era mult prea jenant și nu era momentul potrivit.
Voia să mai aștepte până și cel din fața sa avea cât de puține sentimente reciproc.

J: vrei să obții ceva, nu-i așa? • spune zâmbind trist •

T: în niciun caz.

J: așa ziceți toti  • spun păstrând aceeași expresie •

T: vrea să te văd zâmbind. Vrea să fi fericit, să găsești un rost pentru a trăi. Vreau să te am aproape. Nu vreau să mori.

J: tie chiar îți pasă de mine? • spune uimit •

T: foarte mult. Te rog, lasă-mă să-ți arăt cum e să fi fericit.

J: bine, dar te rog nu mă răni. N-am nevoie de alte răni, fie ele emoționale sau fizice.

T: îți promit.

Tae îl trage pe scund mai aproape de el și-l îmbrățișează ca pe urmă să-i sărute fruntea. Jimin chiar se simțea fericit. În sfârșit primea puțină iubire, puțină atenție și interes față de el.
Se simțea protejat în brațele lui Taehyung. Apreciat. Înțeles.

T: și tu trebuie să-mi promiti că nu vei mai face asta.

Rostește  cuvintele privind atent încheieturile băiatului care aveau linii adânci, unele vechi, altele noi.
Te durea doar să la privești.

J: b-bine, n-o să-mi mai ta~

T: nu spune cuvintele astea. Doar nu o mai face, te rănești pe tine fizic și tot odată pe mine emoțional.

J: bine, promit. 

Se lasă o liniște, una frumoasă ce se potrivea perfect cu imaginea.
Taehyung ținea în brațe persoana pe care o iubea.
Îi simțea respirația pe pieptul său. Îi auzea bătăile inimii. Îi simțea parfumul minunat ce nu se compara cu mirosul florilor sau al prăjiturilor.

Nici câteva secunde nu trec și micul Jimin adoarme ceea ce i-a scos la iveală un zâmbet lui Taehyung.
Se lasă pe spate, așezându.se cu capul pe pernă sa albastră.
Jimin fiind de-a supra lui, câteva lacrimi curgând, lacrimi de fericire pentru că găsise o persoană căreia să-i pese de el, să-i promită că-i va arăta ce este fericirea.
O persoană minunată căreia îi pasă și de alții nu doar de sine.
O persoană minunată pe nume Taehyung.

Cerul de-abia acum se întunecă la iveală ieșind stele ce împodobeau cerul cu frumusețea lor.
Aerul rece invadând orașul, căldură dominând în camera lui Taehyung.

Luna strălucind și arătându.și  frumusețea făcându.l pe Taehyung să adoarmă cu iubirea sa în brațe.