Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 46

Nix a clipit de mai multe ori și și-a luat privirea de la mine.

-Chiar crezi asta despre mine?

-Nix, aproape ne-au prins. Trebuia sã spun ceva.

-Nu ai rãspuns la întrebarea mea. Chiar crezi asta?

-Despre ce vorbești? Am zis-o ca sã ne scoatem din probleme.

-O fatã care se preocupã doar de manichiura ei, repetã ce am zis mai devreme.

-Ay, Doamne... sunt doar cuvinte.

-Nu sunt doar cuvinte. Crezi tot ce ai zis, Enzo.

Și-a încrucișat brațele serioasã.

-Te rog, nu face dramã din asta. Cui îi pasã ce am zis?

-Mie...

Mi-am închis ochii pentru o secundã ca mai apoi sã îi deschid.

-Nu pot continua cu asta, a zis.

-Cu asta? Nu am ieșit niciodatã. Am avut momente când...

O privesc și în ochii ei vãd durere, tristețe...

-Așteaptã, Nix. Nu îmi zice cã te-ai ofensat.

-Noapte bunã, Enzo.

Și fãrã sã mai adauge nimic, iese pe ușã.

La naiba, Nix. Ce îmi faci?

Nix

E dificil sã explic cât de dezamãgitã am fost zilele astea.

Atât de proastã.

În sfârșit, dupã trei zile, m-am întors acasã. Nu mai puteam continua sã stau cu tatãl meu.

-Bunã, Africa, spun când rãspund apelului video.

-Bunã. Mi-a fost dor de tine. Cum a fost vacanța ta?

-Nu știu. Au fost lucruri destul de... ciudate.

-Ce ți-am zis? a întrebat supãratã, știind la ce mã refer. Cum a îndrãznit cretinul ãla sã îți facã rãu?

-Adevãrul e cã sunt fericitã pentru ce a fãcut. Așa îmi pot da seama de multe lucruri.

-Lasã drama.

-Am ajuns sã mã gândesc cã ce simt pentru Enzo e mai mult decât atracție.

Am râs ironicã.

-Dar acum, sunt sigurã cã nu e nimic special. Doar o etapã din viața mea.

Prietena mea cea mai bunã mã privește ciudat.

-Ești sigurã?

-Ca niciodatã. Thank u, next.

Trãiascã Ariana Grande.

-Îmi place siguranța ta, Nix. Sper doar cã ești sigurã de ce simți.

-E simplu. Niciun sentiment.

I-am fãcut cu ochiul.

Ea îmi imitã gestul și amândouã râdem.

Ce bine e când nu îți bați capul cu cineva, nu?

-Și de tatãl tãu, ce s-a întâmplat?

-E foarte complicat. Vrea custodia mea completã.

-Ce!?

-Știu. Trebuie sã îi zic mamei. Nu îl intereseazã de mine, am zis simțind puținã durere. Îl intereseazã doar banii și munca lui.

-Ãsta e motivul pentru care urãsc bogații.

Am scos un hohot de râs. Ador sã râd cu Africa.

~*~

În aceastã amiazã stau cu Africa și Gisele. Cu cea din urmã, m-am obligat sã mã comport bine pentru cã fiind iubita celei mai bune prietene, tensiunea care se forma, era violentã.

Decid sã îmi pun o fustã neagrã care îmi ajunge puțin mai sus de genunchi și un top negru.

Ies din camerã si merg spre ușã, dar Enzo mã întrerupe.

-Trebuie sã vorbim.

-Nu, mulțumesc.

Mi-am continuat drumul, dar fratele meu vitreg vine dupã mine.

-Doar câteva secunde. Încã vreau sã te ajut cu tatãl tãu.

-Nu am nevoie de ajutorul tãu. În general nu am nevoie de nimic de la tine.

Am zâmbit cu orgoliu.

Enzo ridicã o sprânceanã și își încrucișeazã brațele.

-Și cum te gândești sã înfrunți toate astea?

-Nu te intereseazã.

-Nu mã poți lãsa așa, Nix.

-Ba da, pot. O fac.

-Chiar vreau sã te ajut.

Nu îmi iau la revedere. Mã întorc și ies în sfârșit din casã.

Ups.

~*~

-Nu știu cât voi putea sã îl ignor.

Mi-am frecat fața cu frustrare.

-Fii puternicã. Nu îl poți ierta așa ușor, spune Gisele.

-Asta e foarte deprimant. Începeam sã vã simt, a spus Africa.

Am ridicat o sprânceanã.

-Nu mã simțeai cu Nate?

-O parte din mine continuã sã o facã... Dar modul în care te privește Enzo...

-Asta e adevãrat, spune iubita ei. Ca mine pe cartofii prãjiți.

-Scuze?

Prietena mea cea mai bunã se face ofensatã.

-Și pe tine, Africa, desigur.

Am râs vãzându-le. Trebuie sã admit cã sunt drãguțe împreunã.

-Domnișoarã Nix Gomez, în biroul directoarei, te rog. Acum.

Mesajul megafonului mã alerteazã.

Ce vrea? Nu am fãcut nimic rãu.