Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 19

Nix

-Zilele astea vor rămâne niște prieteni acasă, m-a anunțat Enzo când am intrat în mașină.

-Și asta de ce? Dacă se poate să știu.

-Au un turneu de fotbal aici. Vor fi doar câteva zile, relaxează-te.

Îi prost?

L-am privit cât de urât am putu.

-Sunt relaxată.

-Da, văd, a zis cu un ton ironic.

Mi-am lipit buzele ca să nu mai spun nimic.

~*~

Când am ajuns la ora de filosofie, m-am așezat pe locul meu obișnuit. Nate era deja la locul lui.

Nu am stat nicio secundă în scaunul meu și vocea lui Enzo se face prezentă în clasă.

-Cred că am zis să nu mai stați împreună.

-Scuze, mă mut acum.

Nate a dat să se ridice, dar l-am oprit punându-mi mâna pe umărul lui.

-De ce? Nu am făcut nimic rău.

-Nimic rău? Îmi întrerupeți constant ora. -a făcut o mică pauză, ca mai apoi să râdă- Uite, știți ce? Sunt profesorul aici, așa că dacă zic ca Nathaniel să se mute, o face și punct.

Acum toată atenția colegilor era pe noi.

Taci o datã, Nix.

Fac ce mi-a spus subconștientul. Am oftat și l-am lăsat pe Nathaniel să se îndepãrteze de locul meu.

Și de aici, ora a continuat normal.

~*~

După ce am mers la casa prietenei mele, Africa, după un apel în care îmi zicea că are probleme din cauza căpitanului de fotbal, deschid ușa casei mele temporale.

Când intru, aud voci masculine din bucătărie.

O fi prietenii lui Enzo.

Decid să trec de ei și merg direct în cameră.

~*~

A trecut o oră murind de sete pentru că nu vreau să cobor la bucătărie și să mă întâlnesc cu Enzo și prietenii săi.

Nu te vor mânca.

Coboarã acum.

Haide.

Mă înarmez cu curaj și ies din cameră în sfârșit.

Când ajung la ușa bucătăriei, o deschid și primul pe care îl văd e Enzo.

Lângã el e un băiat pe care îl recunosc imediat.

Nu poate fi el. Nu.

Inima mea a început să bată cu putere și mi-a fost imposibil să scot vreun cuvânt.

Ce face aici?

-N-Negan? abia spun.

Auzindu-și numele, își mută capul spre mine și ochii noștri se întâlnesc.

De la o expresie bucuroasă, trece la una serioasă.

-Vă cunoașteți? întreabă Enzo surprins.

Nu sunt capabilă să scot niciun cuvânt, așa că Negan o face pentru mine.

-Nu.

Și îmi repet mie însămi că nu trebuie să plâng, ar fi trebuit să fi trecut deja peste.

Așa că, atunci când lacrimile încep să curgă, mă întorc și mă duc înapoi în cameră.

Ce face din nou aici?

Enzo

Nu înțeleg nimic.

Nix îl cunoaște pe Negan?

Chiar dacă el zice că nu, cum știa numele lui?

-Cum a venit asta?

-Ce?

Face pe prostul.

-Știa numele tău.

Negan a ridicat din umeri.

-M-o fi văzut pe aici. Cât i-a mai rămas lui Paul?

A schimbat brusc tema, dar am decis să nu mai insist.