ᴀᴄᴄɪᴅᴇɴᴛᴀʟʟʏ ɪɴ ʟᴏᴠᴇ || ᴠᴋᴏᴏᴋ

75)

"Deci, aici locuiești?" Întreabă Jungkook, examinând locul în timp ce intra. Taehyung a închis ușa, în urma lui, urmându-l înăuntru.

Nu s-a gândit ce face când l-a chemat în camera lui. Totuși, își dorea să petreacă mai mult timp cu el și asta era singura scuză pe care a găsit-o. Dar acum că Jungkook stătea în mijlocul camerei lui, Taehyung se simți rușinat.

"O să îți arăt camera mea" A spus, dar ce era de arătat?
Comparativ cu apartamentul în care locuia Jungkook, locul acela era, practic, ca o cutie de pantofi– și dezordonat.

"Da. E cam dezordonat, dar– Asta e partea mea, cealaltă a lui Jimin."

Taehyung privea cum Jungkook se face confortabil în patul său, parcă testându-l ca pe un pat de la IKEA. Odată ce a fost mulțumit de calitatea lui, i-a făcut semn lui Taehyung să se așeze.

"E chiar drăguț."

Surprins, Taehyung a izbucnit în râs.

"Da. Sigur că da." L-a privit pe Jungkook, observând că și el este urmărit de privirea serioasă a băiatului de lângă el. "Stai, ești serios?"

Jungkook a dat din cap afirmativ "Aici e tot ceea ce ține de tine. Îmi place"

"Okay, acum doar încerci să fii drăguț"  Încearcă Taehyung să glumească, punându-și mâna pe mâna celui de lângă el. Spre surprinderea lui, Jungkook s-a retras.

"Hey," a spus Jungkook, tonul lui fiind mult mai serios "Nu spun lucruri doar ca să fiu drăguț. Când spun ceva, simt ceea ce spun."

Roșeața i-a acaparat imediat obrajii lui Taehyung. "Bine. Am înțeles." Spune, jucându-se jenat cu degetele sale.

"Bun."

Atunci, Jungkook i-a luat mâna lui Taehyung, ținând strâns de ea.

"Baby, de ce ești așa tensionat când tu ești cel care m-a invitat aici? Aproape mă simt rău că am venit." Jungkook încerca să afișeze o față rănită, dar eventual, a sfârșit râzând.

"Ai observat? Nu am mai adus pe nimeni niciodată aici. Se simte ciudat."

Jungkook și-a încrucișat mâinile în jurul lui Taehyung. "Dar sunt doar eu." Spune, pe un ton jucăuș.

"Tocmai de aia..."

"Hm?"

"Nimic."

Pentru un moment, niciunul nu a mai spus nimic. Privirea lui Jungkook a întâlnit-o din nou pe cea a lui Taehyung.

Au petrecut mai mult de o zi împreună, dar încă nu voia ca acel moment să se încheie. Taehyung nu s-ar fi gândit niciodată că e genul care să se atașeze așa mult, dar Jungkook scotea ce e mai rău din el.

"Jun..." Spune, jucându-se cu degetele lui Jungkook. "Nu fii prea bun cu mine. S-ar putea să mă atașez..."

"Nu m-aș supăra, totuși."

"Baby" spune Jungkook, surprins. "Ce e în neregulă?"

Dar Taehyung nu a răspuns. În schimb, a răspuns la îmbrățișarea lui Jungkook.

"Tae...Care e problema?"

"...nu"

"Poftim?"

"Nu pleca." Repetă Taehyung, de data asta ridicând capul ca să îl poată lăsa pe Jungkook să audă. "Nu vreau să pleci."

"Oh"

În sfârșit, Taehyung îl privi din nou în ochi. Se aștepta să vadă confuzie, poate chiar supărare. Ce nu se aștepta să vadă era înțelegerea și sinceritatea din ochii lui Jungkook.

"Asta îți dorești, baby?"

Nu era nici urmă de tachinare în vorbele lui Jungkook. Doar sinceritate.

"Da. Rămâi peste noapte."

Un zâmbet a apărut pe fața lui Jungkook, lucru care l-a făcut pe Taehyung să uite cum să respire.

"Speram să îmi sugerezi. Nici eu nu vreau să plec."

Același zâmbet a rămas pe fața lui, când s-a apropiat de fața lui Taehyung și l-a sărutat.

"Mă bucur că am întrebat, atunci."

♡♡♡♡