Povestea Emmei

Capitol 1

Era o dimineată ploioasă si rece de toamnă.Stăteam cuibarită sub plapuma mea cea călduroasă şi aşteptam ,,semnalul de trezire,, numit mama.Visam şi eu la cai verzi pe pereţi cand aud uşa deschizându-se si pe Generalul mama in acţiune.

-Trezirea draga mea!

-Bună dimineaţa şi ţie.

-Lasă asta şi vino mai repede.Se răceşte mâncarea.Te mişti mai incet ca o broască ţestoasă.

-Am şi eu ritmul meu,ok!?

Mă cobor cu cea mai mare lene din pat şi merg sa mă îmbrac.Îmi iau o pereche de tenişi,blugii mei negri stramţi,un tricou lung alb cu o fată alb-negru desenată pe el şi un jerseu negru deasupra.Nelipsiţii mei ochelari de vedere şi un coc dezordonat mă făceau să arat cât de cât bine.Cobor la masă.

-Mama,ce ai pregătit?

-Clătite cu Nuttela şi suc de portocale.Până ţi le pregătesc,mergi sa il trezeşti si pe Jason?

-Dar el nu are urechi şi picioare?

-Mergi şi nu mai comenta.

Merg să îl trezesc pe ,,scumpul,, meu fraţior,Jason,de 14 ani.Era o pacoste dar chiar şi aşa tot frăţiorul meu rămânea.

-Jason,trezirea!

-Du-te si lasă-mă!Mi-e prea somn!

-Ce vrei să iţi fac dacă stai si te uiţi la păpuşi Barbie până târziu?

-Nu sunt păpuşi Barbie,ok?Sunt roboţi cu...

-Bla bla bla.Hai repede jos.

Ies din cameră şi cobor să mănânc.Când eram gata apare si monstruleţul de Jason.

-Acum se vine?Ce ţi-a luat atât?

Îmi face un semn.

-Oooo.Deci azi nu s-a sculat numai soarele nu-i aŞa?

-Taci din gură!

-Nu te aprinde că deja eşti roşu la faţă.Cred că o să plec ca să nu se creeze vreun incendiu pe aici.Pa mama!

Ies pe uşă si simt cum îmi vibrează mobilul.Mă suna Lisa.

-Ce faci vacă?

-Bine scroafo!Tu?

-Te aşteptam pe tine.

-Unde eşti?

-La intersecţie.

-Stai acolo că vin acum.

-Ok.

Da,cam aşa ne vorbim noi.Zici că suntem in grajd.Mai merg puţin si o văd pe Lisa.Stătea si se uita Intr-un punct fix.

-Ce faci tu?Te uiţi dupa cai verzi pe pereţi?

-Mă uit după un cal cu musşchi si ochi verzi.

-Tu eşti nebună?

-Uita-te la bunăciunea aia.

Mă uit si văd o bunăciune.Semăna la corp cu Zayn doar că avea parul brunet şi ochii verzi.

-Am înţeles acum.Acum hai la şcoala că dacă mai stai cu gura căscată îţi intră o muscă sau ceva.

-Bine,bine.

Am luat-o cu greu de acolo si mergem la şcoală.Prinsă in poveştile mele cu Lisa mă ciocnesc de unul din grupul lui Zayn.

-Tu nu vezi pe unde mergi?

-Scuze.

-Nu am nevoie de scuze.Cu 4 ochi si tot nu vezi?

-Las-o în pace Jake.Nu ţi-a făcut nimic rău.

Ăla merge mai departe şi Zayn vine la mine şi îmi spune:

-Scuză-l dar e foarte îngâmfat.

-Nu are........ nimic.Mulţumesc....pentru...şti tu......

-Nu ai pentru ce.Mai vorbim.

Pleacă iar eu eram încă în stare de şoc.Zayn a vorbit cu mine?

-Aloooooo.Pământul către Emma!

-HA!?Ce?

-Hai la ore printesă adormită.

-Ok.

Mă duc la cursuri unde eram foarte plictisită ceea ce nu s-a întămplat niciodată.Ies de la ore si mă îndrept spre casă cănd fiţoasa şcolii,Selena se îndreaptă spre mine.

-Ce faci,ochi de aragaz?

-Ce vrei?

-Nu mă lua cu tonul asta.Am văzut că ai vorbit cu Zayn.Nu îmi place ca ţi-a luat apărarea.Dacă te mai prind că vorbeşti cu el o să regreţi.

-Da,bla bla bla.Am mai auzit politica asta.Altceva nou nu ai?

-Fetelor,hai să plecăm.

Se vedea că am enervat-o.Mă bucur cănd reuşesc.Am ieşit pe poarta şcolii cănd cineva mă strigă.Era.....