Stelele din inima ta

Capitolul 14

Adorm si ma trezesc la fel, cu gandul la Axel. Ar trebui sa ma gandesc la Christian dar chiar nu pot deoarece imaginea lui Axel sarutand o pe Madison imi umple mintea. Il vreau atat de tare, dar trebuie sa trec dracu o data peste el. M am dus sa fac un dus deoarece duhneam a alcool. Am stat mult timp sub apa calda care imi atingea pielea. M am spalat pe dinti, mi am uscat parul si m am machiat deoarece aveam din nou cearcane. M am imbracat intr o pereche de pantaloni de trening gri si un hanorac visiniu. Mi am facut un coc oribil in varful capului si m am dus sa o caut pe mama.

-"esti gata?" ma intreba in timp ce intru in bucatarie.

-"desigur." ii raspund ironic.

-"nu trebuie sa vi daca nu vrei." maraie

-"hai sa plecam o data." imi dau ochii peste cap. Stiu ca nu ii placea simplul fapt ca eram imbracata asa. Ea voia ca totul in viata mea sa fie perfect dar nu poti sa ai o viata perfecta daca tu esti imperfect, nu? Sau poate vedeam perfectul cu ochi diferiti. Voia sa am viata pe care ea nu a putut sa o aiba dar eu nu imi doream asta.

"oare Axel cum dracu vede perfectul?" ma intrebam in sinea mea fara sa mi dau seama ca deja am urcat in masina.

-"la ce te gandesti?" ma indreaba mama fara sa si dezlipeasca ochii de la drum.

-"la nimic." spun simplu.

-"eu si tatal tau ne am gandit ca ar fi bine sa ai masina ta." spune mama zambind.

Dar eu mi am dat seama de ce spune asta, vrea sa nu ma mai aduca Axel acasa, dar totusi imi place ideea sa am o masina si sa nu mai depind de nimeni sa ma duca in locuri.

-"ce zici?" ma intreaba mama inca o data.

-"mi ar placea." spun eu si incerc sa inchid repede subiectul.

Ajungem la mall si ramanem amandoua tacute chiar nu aveam nevoie de vreo discutie cu mama. Ea rupe tacerea si spune:

-"ai mai vorbit cu Christian?" Perfect, chiar aveam nevoie sa ma gandesc si la el acum

-"nu" spun sec.

-"stiam eu ca nu o sa tina."spune ea cu o mandrie in ochi.

-"auzi poti sa ti vezi de treaba ta?"marai eu.

-"Anna!" tipa ea.

Grozav chiar aveam nevoie de o cearta cu mama in mijlocul magazinului!

-"serios mama, nu am nevoie sa mi spui cata dreptate ai avut sau chestii de genu. Vorbim dar nu atat de des pentru ca fusul orar este diferit. Te am lamurit acum?"

Mama se uita cu o uimire la mine. A durat zece secunde sa mi dau seama ca de fapt se uita in spatele meu.

-"Anna!" o voce atat de familiara se aude din spatele meu.

Ma intorc uimita si plina de entuziasm.

-"Doamne, Christian!" fug spre el si il iau in brate.

-"cum?" spun putin derutata.

-"Anna mi se facuse dor de tine." fericirea ii cuprinde chipul iar ochii ii sclipesc cand ma vede.

-"de ce nu m ai sunat sa te iau de la aeroport?"

-"Am vrut sa fie surpriza. Planul era sa astept pana maine de ziua ta." spune zambind.

Nu pot sa mi sterg zambetul de pe fata. Poate ar fi trebuit sa ma imbrac mai dragut. Aratam neingrijit, de azi inainte o s o ascult pe mama referitor la imbracaminte.

A durat cateva minute sa realizez ca nu i am dat drumul lui Christian. Eram atat de fericita ca era aici.

-"Anna, plecam!" spune mama furioasa.

-"mama cred ca ar trebui sa l primim pe Axel la noi."

Amandoi se uita socati la mine. Nici mie nu mi vine sa cred ca am spus asa ceva dar nu regret nimic.

-"ce?" o voce tremura in spatele meu iar eu am nevoie doar de cateva secunde sa mi dau seama ce am spus.

-"Anna, cine e Axel?"

Tac si ma uit panicata la Christian. Sunt o proasta! Ce o sa i spun acum!? Oare sa i explic tot?

-"Christian trebuie sa vorbim." spun si ma uit in jos.

-"Anna, eu plec acasa. Nu sunt de acord cu relatia voastra dar chiar trebuie sa vorbiti. O sa pregatesc cina pana veniti voi."

Incuviintez si dupa ma gandesc mai bine la ce a spus mama.
"Voi?"

-"Christian eu.." nu apuc sa termin iar el ma intrerupe.

-"hai sa mergem altundeva sa vorbim." spune el linistit.

Iesim din mall, ne urcam in masina inchiriata de Christian. Ajungem intr un parc. Drumul pana aici a fost foarte tacut. Ne dam jos din masina si ne asezam pe o banca.

-"il iubesti, Anna?" intreaba Christian putin nervos.

-"desigur ca nu!" spun eu uimita.

Tacem amandoi cateva secunde iar apoi incep eu sa vorbesc.

-"asculta Christian, au fost doar cateva saruturi, nu a insemnat absolut nimic pentru mine, nu mi pasa de el si nici n o sa mi pese vreo data doar ca aici sunt atat de singura si.." nu apuc sa termin deoarece lacrimiile imi curg pe obraji.

-"ma mai iubesti, Anna?" spun el trist incercand sa mi stearga obrajii.

-"normal, Christian." ma cuibaresc in bratele lui.

-"inteleg daca nu ma poti ierta." spun plangand si mai tare.

-"te iert, Anna, dar trebuie sa mi promiti ca n o sa mai faci asa ceva."

-"iti promit!" spun si el se apleaca sa ma sarute.

-"hai sa mergem ca mor de foame!" spune razand.

Ne tinem de mana si ajung sa ma gandesc iar la Axel. De ce dracu nu pot sa l uit?

Ajungem acasa, Dumnezeu stie cum si intram fericiti amandoi. Mama si a dat seama ca ne am impacat si pe fata ei se citea o usurare. Nu stiu de ce.
A fost cred ca cea mai buna seara din viata mea. Am mancat toti la masa, am ras iar mama i a aratat camera de oasepti lui Christian. Ea trebuia sa mearga in curand la munca deoarece era in tura de noapte.

Dupa ce am facut dus am intrat in camera mea si am ascund repede scrisoarea de la Christian care era pe birou. El stia ca mama a pierdut o.

M am schimbat in pijamale si m am pus in pat. Pe cand sa adorm se aude o bataie in usa de la camera.

-"La multi ani!" a intrat Christian in camera cu un tort si o cutie mica invelita in argintiu cu o fundita rosie imensa.

-"Christian! Nu trebuia!" sar repede sa l iau in brate si il sarut din fuga pe obraz. Ii iau tortul din mana si il asez pe birou.

-"Crezi ca am batut drumul asta fara sa ti dau un cadou de ziua ta?" rade, eu ii sar in brate si ne lovim amandoi de pat iar el cade peste mine.

Se ridica repede cerandu si scuze. Eu l am asigurat ca nu m a deranjat.

-"deschide l!" spune uitandu se spre cadoul invelit in argintiu.

Il deschid cu grija iar inauntru am descoperit un lantisor de argint. I am multumit si i am sarit din nou in brate. Lacrimile imi curgeau iar, il iubesc pe Christian dar nu am simtit niciodata pentru el ce am simtit pentru Axel.

Am adormit in cele din urma in bratele lui iar el s a dus in camera de oaspeti dupa ce am adormit eu. Cred ca daca il gasea mama aici, ne omora pe amandoi.