Iubindu-le imperfecțiunile.

Capitolul 18

Un ciocanit se aude in usa dar il ignor si ma intorc la privitul tavanului, care in momentul asta, a devenit foarte interesant. Zambesc la amintirea momentului in care priveam constelatiile cu Mariano , cand aveam vreo 13 ani si ne imaginam un intreg circuit pentru curse .

- Sunt Jax. se aude din spatele usii urmat de un ciocanit mai silentios.

Oftez exasperata de toata situatia si imi dau ochii peste cap auzindu-l . Stiu ca nu are absolut nici o vina dar toata situatia din ultima saptamana m-a obosit psihic si stiu ca ar trebui sa o iau cu totul de la capat povestindu-i si lui.

- Intra! strig la cateva secunde dupa ciocanitul lui iar usa se deschide , Jax intrand silentios in camera . Mi-am intors capul spre el si mi-am lasat privirea sa il analizeze . Hanoracul albastru pe care scria REAPER in combinatie cu blugii negri ii veneau perfect. Statura sa era mai impunatoare , semn ca a tras ceva la sala pentru corpul de sub hanorac de cand l-am vazut eu ultima data . Barba usor crescuta si parul blond dat pe spate ii completau imaginea. Jax era un barbat atractiv si impunator, nu aveam cum sa neg ca prezenta lui nu imi dadea un fior pe sira spinarii. Mai ales ca stiam cu ce se ocupa , asta completandu-i imaginea de 'bad boy'.Holbatul meu s-a incheiat cand a ajuns langa pat, privindu-ma de sus , zambind .

- Buna Kate. spune si se aseaza pe marginea patului .

- Buna Jax. spun si ii zambesc la randul meu. Cine te-a trimis? continui

- Nimeni. Ei s-au apucat sa gateasca ceva repede iar ala a fost momentul sa ma retrag . spune si se intinde langa mine, privind si el tavanul.

- De ce ai venit? spun incercand sa nu ma las tulburata de prezenta lui.

- Pentru ca stiam ca nu vrei sa vorbesti iar in fata tuturor. spune si mana lui se plaseaza peste a mea, in semn de compasiune .

- Nici acum nu vreau sa vorbesc. spun si imi retrag mana . Si nu am nevoie de mila, continui .

- Compasiunea nu e mila. Nu face pe incapatanata. Sunt de partea ta in asta. spune si ne ridicam amandoi in sezut iar privirea mea ramane atintita in fata .

- De unde stii ca pot avea incredere in tine ? spun si privirea mea ii urmareste fiecare gest.

-Tatal tau m-a verificat pana la sange si nu m-ar implica in asta daca nu ar considera ca sunt de incredere. O sa iti castig si tie increderea, promit. Nu e momentul sa ne indepartezi pe toti. Il vom gasi pe William . spune si la auzul numelui ma uit intrebator la el.

-Tatal tau mi-a spus in mare parte dar i-am spus ca vreau sa aud de la tine. continua si ridica mainile in semn de ofensiva .

- Vreau doar sa se termine. spun si oftez zgomotos.

- Stiu. O sa te ajut sa se termine mai repede. Poti conta pe mine. spune si ma imbratiseaza , lasanu-ma sa fiu acaparata de bratele lui calduroase si de hanoracul moale, in care mi-am ingropat fata.

- KATE! aud dintr-o data de pe hol si recunosc vocea lui Mariano ca fiind cea care imi striga numele .

-Da ! tip inapoi fix in momentul in care usa camerei se deschide .

- Te cauta Stephen . spune si arata spre telefonul lui.

- Spune-i ca nu am starea necesara acum si ca vom vorbi maine . ii zic si fac semn spre telefonul lui. Si-l duce la ureche si se crispeaza imediat.

- Spune ca a mai aparut un plic in fata usii tale . continua Mariano

- CE?! tip si panica imi cuprinde corpul

- Ai manusile puse? continua Mariano cu intrebarile catre Stephen . Ii smulg telefonul din mana si il pun pe difuzor, acum toti 3 fiind atenti pe el.