Înainte sa o cunosc

Apelul necunoscut

Au trecut 6 luni de când suntem împreună,6 luni de fericire și de dragoste. Pentru mine Laura însemna perfecțiunea întruchipată,din toate punctele de vedere. Nu s-a pus deloc problema ca să ne certăm,nu a existat așa ceva în astea 6 luni, toate ne-au mers bine.
Era momentul să ne începem și viața sexuală.Era într-o zi de vineri ploioasă,am făcut-o  acasă la Laura. Mama ei nu era acasă pentru câteva ore așa că am profitat de situație amândoi.
Am inceput cu preludiul, și apoi amândoi ne-am lăsat cuprinși de val,am făcut tot ce ne-a trecut prin cap. Simțeam cum mi se dăruiește cu totul. Voiam așa tare să fiu în ea încât putea să intre și mama ei  pe ușa că nu mă interesa (glumeam, desigur). La sfârșit am stat îmbrățișări preț de 10 minute. A fost un sexulet pe cinste.
Într-o zi primisem un telefon de la un necunoscut,nu știam cine este.
-Bună Robert!
-Bună! Ne cunoaștem?
-Sunt... tatăl tău
Preț de câteva secunde am rămas nemișcat. Nu  mai stiasem nimic de tatăl meu de la 7 ani. Atunci când a plecat definitiv din viața mea. Mama niciodată nu a vrut să deschidă subiectul aceasta,mereu se făcea că plouă. Simțeam că nu voia să știu adevărul fiindcă voia să mă protejeze. Nu înțelegeam de ce după 10 ani își face simțită prezența cu un telefon.
-Ăăă..ok.. nu ai avut telefon timp de 10 ani ca să dai și tu un telefon și acum ți-ai cumpărat ?
-Robert..avem multe de discutat..vreau să îți spun tot ce s-a întâmplat..de ce am plecat de langa tine de când aveai varsta de 7 ani. Puteam să ne întâlnim astăzi în parcul Herăstrău la ora 4?
- Nu știu ce să zic, să o întreb pe mama dacă îmi dă voie să mă văd cu tine
-Nu Robert,nu ii spune mamei tale ,nu vreau să se înfurie. O să îi spun totul eu când este momentul.
-Ăă, bine..ne vedem la 4 atunci.
Voiam să îi spun totul mamei ,dar simțeam că trebuie să aflu adevărul despre tatăl meu ,de ce ne-a părăsit pe mine și pe Alina. Așa că am păstrat secretul și m-am dus să mă întâlnesc cu el.
Am ajuns în parcul Herăstrău,cu multe lucruri de admirat la el, fântâna arteziană,  locuri pline de flori înflorite,care dădeau o pată de culoare parcului,totul prindea viață în acest parc.
Zăresc un bărbat de 45 de ani,cu parul aproape cărunt și îmbrăcat de un tricou polo și cu pantaloni largi mătase. Era tatăl meu. Tatăl care m-a părăsit acum 10 ani. Mă apropii de el.
-Salut Robert,ce mare ai crescut!
-Păcat că  nu ai fost aici alături de mine ca să mă vezi crescând!
Timp de câteva secunde a stat cu capul în jos,ca semn de rușine.
-Robert,ai tot dreptul să fii supărat, și tu și Alina, merit asta, dar astăzi vreau să îți spun adevărul de ce am plecat și v-am lăsat.
-Uimeste-ma!
-Acum 10 ani, când aveai tu 7 ani, aveam patima băuturii,nu reușeam să stau fără băutură,din cauza asta nu mă mai înțelegeam nici cu mama ta. Ne certam mereu. Nu mai era apropiată de mine. Se distanțase de mine, iar într-o zi mi-a spus să plec fiindcă nu mai era locul meu acolo, că putea să vă crească și singură, decât să vă crească cu un bețiv. Așa că mi-am luat tălpășița și am plecat in lumea mea. Am simțit că am făcut bine că am plecat. Nu mai voiam ca mama voastră să sufere din cauza mea, și nu am vrut să mă vedeți beat,abia ținând-mă în picioare. După 1 an m am lăsat de băutură și am vrut să vin înapoi acasă. Dar îmi era frică că o să mă urâți că v-am lăsat, și auzeam că mama ta este cu alt bărbat. Așa că am vrut să o las sa fie fericită.
-Nu știu cum să reacționez la ce am auzit. Sunt prea multe pentru mine. Măcar puteai să ții legătura cu noi prin telefon ,dar nu, niciun telefon nu ai dat deloc 7 ani,nu ți-a păsat.
- Mi-a păsat Robert,mi-a păsat. Dar nu am vrut să vă deranjez. Nu am vrut să înfurii pe mama ta. Am vrut să trăiți fericiți.
-Si de ce te-ai hotărât să îmi dai telefon acum?
- Deoarece m-am gândit bine și am vrut știi adevărul și tu, ca să nu mă mai urăști!
-Dar te urăsc! Mai tare acum! Nu mai vreau să te văd! Adio! Să nu te apropi de Alina!
-Dar...
Am plecat nervos și l-am lăsat acolo singur pe bancă. Simțeam că e mai bine așa, să plec. Am păstrat totul pentru mine. Nu i-am zis nimic mamei și nici Alinei,nu voiam să știe despre tata.M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic.
Pe drum am sunat-o pe Laura spunându-i să ne vedem, deoarece simțeam nevoia să vorbesc cu cineva.
M-am întâlnit cu Laura.
-Hei, ce s-a întâmplat Robert de ești trist?
-M-am întâlnit cu tatăl meu pe care nu l-am mai văzut de 10 ani. Nu mi-a dat niciun telefon timp de 10 ani , și astăzi și-a găsit.
-Mm, și cum au decurs lucrurile?
-Nu prea bine,m-am înfuriat și l-am lăsat singur pe bancă! M-o rănit prea tare ca să merite iertarea mea!
- Off,ai procedat cum ai simțit!
-Probabil!
Simțeam nevoia să mă adăpostesc în brațele ei, fiindcă doar acolo îmi alinam durerea, brațele ei erau cel mai bun remediu împotriva durerii din sufletul meu.
-Te iubesc,Laura! Și îți mulțumesc că îmi ești alături!
-Si eu te iubesc, iubitule! Mereu am să îți fiu alături, atât la bine și la greu. Așa fac iubiții.
După ce am lăsat-o pe Laura acasă m-am dus și eu acasă.
Când am ajuns am vrut să împărtășesc cuiva trăirile de azi, și anume, jurnalului:
"Dragă jurnalule, astăzi am primit un apel necunoscut, am răspuns,era tata,tata pe care nu l-am mai văzut de 10. M-am întâlnit cu el și mi-a povestit de ce ne-a părăsit. Motivul lui mi s-a  părut prea necredibil, așa că m-am înfuriat și l-am lăsat singur pe bancă. După m-am văzut cu Laura pentru a -mi consola durerea  un pic, in brațele  ei.  Era așa de nedureros și de liniștitor . Cu bine jurnalule"