Supradoză de moarte

Capitolul 12

Creierul meu era pe cale să sufere un atac de cord. Nu mă așteptam ca în timpul primei mele plimbări cu mașina alături de o fată să ma simt de parcă aș avea o bombă atomica pe scaunul pasagerului. Aveam impresia că, in orice moment, se va întoarce si ma va înjunghiat in ochi. Ca își va despărți bratele ei subțiri strânse la piept, ca va scate un briceag din geaca de piele și mă va injughia, cu ochii ei verzi plini de furii, in mod repetat, până când sângele meu va țâșni si se va scurge pe chipul ei serafic si printre suvitele ei blonde, ca sosul de roșii printre spaghete. Una peste alta, măcar nu se mai auzeau mașinile de poliție.

Între noi se așternuse o tăcere stânjenitoare. Era prima oară când nu ascultam muzică in mașină. Îmi era teamă că îmi va considera gusturile jenante, așa ca m-am mulțumit cu sunetul de mâță ofticoasă al motorului.

— Vrei să te duc acasă? am intrebat-o, aruncandu-i o privire cu coada ochiului.

— Nu te cunosc. Nu vreau să știi unde stau.

— Ummm... Am fost la înmormântarea surorii tale. Știu unde stai.

Și-a dezlipit spatele de tapițeria ieftină a scaunului și s-a apropiat de față mea, analizându-ma. Simțeam cum creierul meu se trăgea singur de păr. Acum înțelegeam de ce nu ma injunghiase. Era prea întuneric in mașină ca sa ma recunoască.

— O, domane! a exclamat, rămânând cu fața aproape de mine si măsurându-mă cu un aer stupefiat. Tu ești tipul pe care l-am găsit in dormitorul Evei. Ești Jason de la grupul de sprijin.

Și fratele presupusului criminal. Dar, imi preferam statutul de tip–găsit-in-dormitorul-unei-fete-moarte-si-necunoscute.

A scos un murmur, ca un oftat, indepartandu-se de mine și a continuat:

— Asta e cel mai aiurea mod in care cineva mi-a aflat adresa. Adică ești mai ciudat decât tipul ăla care a vrut sa-i zic unde stau doar pentru ca purta un tricou cu Les Zeppelin si mi-a cantat "Misfire" de la Queen. Si asta s-a întâmplat azi. La petrecere. Iar acum sunt in mașina ta. Ziua asta este interesantă într-un mod istoric.

— Culmea, m-am rățoit eu. Chiar voiam să te întreb de ce te-ai urcat in mașina mea.

— Pentru că mașina ta si mașină prietenei mele au aceeași culoare. Când vine poliția, pur si simplu nu mai ești atent la detalii. Nu te simți flatat.

Am surâs si pentru prima data in seara aia mi-am facut curajul să o privesc. Geamul de lângă ea era intredeschis și părul îi flutura de la aerul rece și umed cu iz de alcool care venea de afară. Lumina artificială și palidă a felinarelor se răsfrângea pe față si pe pieptul ei, si o vedea cu o claritate de diamant, in timp ce eu stăteam afundat in penumbră. Își ținea mâna dreaptă pe moalele capului, de parcă ar fi încercat să înăbușască o durere.

— Ai pățit ceva? am întrebat-o, cu privirea la drum.

— Am dat cu capul de capotă, geniule.

Ma simțeam prost pentru că nu observasem până atunci. Conduceam în derivă, spre nicaieri, fără sa am habar unde ma îndreptam. Ajunsesem deja intr-o zona marginală, si imi dădeam seama după barurile sufocate de oameni și dupa prostituatele care ne făceau cu mâna de pe marginea străzii. Eram în rahat până la gat. Așa ca, am zis:

— Misfire este despre ejacularea precoce.

— Ce?

— Misfire, am repetat, nu e prea inspirat să ii cânți unei fete o piesă despre așa ceva.

— Nu e prea inspirat să cânți orice ca să i-o tragi unei fete, mi-a tăiat-o ea repede, pe un ton iritat.

Simțeam un gol în stomac. Nu aveam cu ce dracu sa umplu golul ăla. Eram conștient de pateticitatea pe care o trădau replicile mele. Începusem sa îmi imaginez ca imi părăseam propriul corp si ma ridicam undeva deasupra orașului, in atmosfera înghețată a departarilor și mă priveam pe mine in cele mai obiectiv mod posibil. Si uram ceea ce vad. Uram felul în care arătam. Ur felul in care vorbeam. Uram felul în care gândeam. Si acum regretam că ii spusesem despre ejacularea precoce si ça habar nu aveam in ce direcție mergeam si ca dăduse cu capul de capotă si eu nu observasem pentru ca 1) sunt un idiot si 2)sunt un idiot și probabil până si ea observase asta deja.