În grădina din spate
A răsărit peste noapte
Un copac noduros
Cu trunchiul răsucit în infinit
Și frunze aurii ca noaptea.
Se crede neomodernist
Și se leagănă spre mine
Cu frunze excitate de sevă,
Gata parcă să mă cuprindă,
Sub scoarța sa să mă cuprindă,
Cu ramuri reci să mă cuprindă,
Cu cuprinsul unei cărți
Să mă înghită.
Vrea să fie iar poetul,
îndrăgostit de leoaice,
cu tâmple stelare
și viziuni plastice.
Recomand spre citire Ars poetica, de Nichita Stănescu pentru o mai bună înțelegere a textului. Aștept cu drag părerile voastre.
YOU ARE READING
Spasme poetice
PoetryRevin sub o altă formă pe wattpad. Sunt mai cizelat, mai puternic și cu totul mai poetic. Vă ofer spre citire câteva versuri pe care le rup din experiențele mele literare și cotidiene. Enjoy!!
