Academia Militara

Epilog

Dupa 1 an

Masina demareaza rapid pe soseaua infierbantata, barbatul de la volan se grabeste sa ajunga la propria lui nunta.
Cand in sfarsit parcheaza masina, o zbugheste spre cortul unde are loc ceremonia.
Toate aranjamentele aratau extraordinar, totul era ca extras dintr o poveste.

Grabit se duce spre altar pentru a-si astepta viitoarea sotie.
Costumul negtu arata impecabil, parul ii era aranjat, pantofii erau fara pata. Totul era bine.

Muzica incepe iar mireasa isi face aparitia, fata arata impecabil. Rochia ii venea manusa iar corpul ei bine proportionat inainta pe covorul alb.

Petalele de trandafiri erau aruncate inaintea ei iar toata atentia era atintita la ea.
In scurt timp ajunge in fata altarului predandu-si buchetul domnisoarei de onoare.

-Ne am adunat pentru a unii 2 destine, pe Damian Wood si pe Astrid Coper.

-Daca se opune cineva acestei casatori, sa vorbeasca acum, sau sa taca pe veci.

In cateva secunde o femeie aparent simpla intr o rochie neagra se ridica de pe scaun.

-Eu. Rosteste cu ura.

-Care este motivul? Incepe preotul.

Femeia cauta in geanta si in scurt timp scoate un pistol.
Ii indeparteaza siguranta si se uita spre miri.

-Niste afaceri neincheiate.

O secunda: toata lumea e la pamant
2 secunde: tipete de groaza
3 secunde: un sunet puternic se aude in sala iar instant se face liniste.

Astrid p.o.v

O durere ascutita in piept, teama si regrete.
Damian se apleaca asupra mea si se uita ingrozit la pata de sange care continua sa se mareasca.
-Astrid, rezista, vin ajutoare.
Eu zambesc catre el si ridic mana atingandu i obrazul
-Te iubesc. Reusesc sa ii soptesc.

Autor p.o.v
O lumina alba si fata inainta spre abis in timp ce barbatul de langa ea tipa de durerea pierderii ei.

Peste 1 an

Barbatul se duce la mormantul frumos aranjat. In mana tine cele mai frumoase flori pe care le a putut gasii.

-Stii? Imi lipsesti.
Sopteste el in timp ce lasa florile pe pamant.
-Fetita noastra are aproape 2 anisori. Cred ca ii lipsesti si ei. Spune barbatul uitandu se spre fetita care se plimba linistita.

-Te iubim!.

Astrid se uita zambind la imaginea minunata din fata ei, ar da orice sa ii poata imbratisa, dar stie ca nu poate.

Dragilor, sper ca v a placut povestea. Mi a facut placere sa o scriu si sper ca ati gasit aici ce cautati.
:))